Intotdeauna mi-au placut dulciurile. Si mai mult, mi-a
placut sa le diversific. Asa ca pe vremea cand Kinder Pingui nu aparuse pe
piata, sa-mi bulverseze simturile, a trebuit sa gasesc diverse solutii. Una era
deosebit de simpla si la indemana. Implica patru ingrediente. Un pahar, o
lingurita, zahar si cacao. Asa ca imi cream formula magica si fugeam cu ea in
dormitor. Insa de se intampla sa se auda miscari pe hol, ascundeam ‘potiunea’
sub pat. Ce-i drept, de multe ori mi-am amintit de ea, insa au fost dati cand
nu s-a intamplat asa. Iar atunci cand mama dadea cu aspiratorul, un clinchet
bizar venea de sub pat. Tot atunci, un alt clinchet venea de undeva de departe.
De la mine. Sau mai exact, de la fata mea. Care cadea in scari, amintindu-mi ce era
de fapt acolo.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu