Ai mei au stabilit de mai demult ca fac o cafea foarte
buna. La ibric. Nu am stiut niciodata sa fac diferenta dintre o cafea buna sau
rea. Cafeaua pe care o beau eu, si aia din cand in cand, este de fapt lapte cu aroma de cafea. Dar am inceput
promitator. Inainte de a ma remarca in fierberea cafelei, m-am desavarsit in
mancarea ei. Mai exact, a zatului. Cum prindeam ceva zat, cum il amestecam cu
zahar si il mancam. Fapt ce m-a inviorat o lunga perioada de timp. Pana cand
m-au prins ai mei si mi-au explicat ca intelesesem complet gresit conceptul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu