Ce mai beau scriitorii

Toată lumea știe că-mi place să beau ceai și cafea (dacă laptele cu o ușoară aromă de cafea se poate numi așa). Dar când se lasă frigul, îmi place mult vinul. Roșu, bineînțeles.

De când cu pandemia și faptul că n-am mai plecat așa de des în afara țării, nu a mai trebuit să dovedesc nimănui că-s trecută de vremea majoratului și că pot bea alcool. Iată, există și avantaje.

Și nu era să vă las doar cu recomandări de cărți și plusez și cu o listă de vinuri roșii preferate. Și încă ceva, ca să înțelegeți lista de mai jos – mie îmi plac vinurile cu un postgust, nu doar să simți tăria alcoolului sau parfumul de la început. Nu-s o cunoscătoare într-ale vinului, dar citându-l pe al meu soț – să stabilești de îți place o nu, te face cunoscătoare. Așadar, iaca mai jos.

 

Emilia Barbera Decanta 68.2

Da, știu ce o să spuneți. Pentru că împărțim același prenume, musai e bun. Dar chiar e. Am descoperit ghinișorul acesta acum doi ani și ceva și nu mă satur. Sticla-schimbător de viteze a câștigat la capitolul prezentare.

 

Renatus – Vinuri de Măcin

Descoperit într-o seară de iarnă tulceană. Băut cu râsete și chiuieli, plăcut atât de mult încât trebuie recomandat și altora. Da, da, știu ce veți zice. Nici despre vinul ăsta nu pot fi imparțială, căci doar vine din regiunea mea. Nu-i bai, că mai vine unul.

 

Crama Darie – Străbun

Toma’ bun de savurat după o zi lungă (deși iarna nu-s zile lungi, poate doar urechi – și-ălea cauzate de alții). Parol că poți auzi nițel cum suflă crivățul.

 

Rară Neagră Saperavi – Domeniile Davidescu

Încă un vin descoperit acum doi ani și de care nu mă pot sătura. Are gust fermecător și catifelat.