Limbajul secret

Inventez cuvinte. Cei apropiați mie deja s-au familiarizat și au în uz cuvinte inventate de mine. Acum câțiva ani, ne vizitase nepotu’ la Cluj. Ne hăhăisem suficient pe durata șederii și am avut grijă să-l cadorisesc la plecare cu noi cuvinte în vocabular. Într-o seară, mă sună soră-mea.

- Fată, mi-ai înnebunit copilul cu cuvintele tale inventate. Ce înseamnă ‘hopșî-hopșî’? Copilul îmi tot cerea să facem asta și era chiar revoltat că nu știu când s-a tot vorbit despre asta pe când am fost la voi.

- Înseamnă să dormi și chiar să sforăi, după posibilități, am răspuns râzând.

Mi-am amintit de dialogul ăsta zilele trecute, când soțul meu s-a referit la somn cu ‘hapciu-hapciu’. Deh, veverița face parte din lumea noastră și nu o putem exclude.

Frumusețe

E seară iar eu ajung la restaurant. Avem o masă rezervată. Ospătara mă conduce la masă și îmi spune că până vine prietena mea pot consulta meniul online. În acel moment, eram cu telefonul meu, scriindu-i un mesaj prietenei. 

Eu (cu telefonul cu butoane în mână): Nu am smartphone, dar o aștept pe prietena mea să ajungă. 

Ospătara (un pic surprinsă, dar se repliează imediat): E, dar și ăsta e frumos.

Zărzărea

Afară ninge, dar la mine în suflet începe să se desfășoare primăvara.

Cântecul pe care ni-l tot îngâna tata pe când eram mici, se aude din ce în ce mai puternic. 

Așa se aude primăvara. Așa râdem. Așa ne bucurăm.

P.S. Bag seamă că pe unde trecea Ionel ăsta numa' pocinoguri făcea.

Recomandare cinematografică

Când un mare actor trece în neființă e greu să explici de ce ești trist. Mai ales când nu l-ai cunoscut, dar simți că a împărțit atât de multe lucruri cu tine încât e nedrept să trebuiască să-ți descrii tristețea.

Nu sunt eu în măsură să analizez performanțele actoricești, însă Robin Williams îmi pare greu de înlocuit. Și, de fapt, nici nu caut. Dacă tot am încerca să înlocuim pierderile, nu am mai câștiga nimic – sau cel puțin nu nimic nou.

Christopher Plummer a plecat de curând. Dar a lăsat în urmă un tezaur a cărui valoare e greu de estimat. L-am îndrăgit din prima, când l-am văzut jucând în Sunetul muzicii. Peste ani, mi-a fost drag să-l regăsesc în diverse alte roluri.

Întreaga lui carieră cinematografică e demnă de a fi privită. Nu e film în care să nu găsești măcar un lucru, o privire, un schimb de replică, un zâmbet – cât de mici – să-ți meargă la suflet și să le păstrezi acolo.

Recomand cu drag filmul Amintește-ți. Găsesc că oamenii talentați și operele lor nu trebuie lăsate în seama uitării.

(poză preluată de aici)