Teatru ieftin în deconstrucție

A sosit momentul să vă vorbesc despre teatru. Nu cel clasic, pe care îl puteți găsi în sala de teatru. Ci acela care se joacă de către amatori dornici să pară convingători. Aproape că nu e zi în care să nu remarc o scenă de teatru ieftin. Și cum strâng de ani de zile dovezi și euforii exagerate, astăzi a sosit momentul să dau în vileag indicațiile de scenă, după care cred că se ghidează asemenea actori.

Nu judec, nu condamn și nici nu transmit îndemn la oprire. Această artă se găsește încă de dinaintea sosirii mele pe pământ și va dăinui și după plecarea mea. Eu încerc să îmi îndeplinesc un alt rol, acela de scriitor, fidel reporter al timpurilor în care se găsește.

Iată mai jos observațiile mele despre diverse puneri în scenă ale teatrului ieftin:

Cum să mimezi o experiență minunată

Cască ochii și gura, dă rapid din brațe. Așa vei transmite mesajul că până la vârsta aceasta nu ai avut șansa să trăiești o asemenea experiență banală. Dacă gesturile tale sunt însoțite de declarații prea înfocate cu privire la eveniment, cu siguranță toată lumea te va crede.

Cum să convingi că ești impresionat de o relatare

Impune-ți o scurtă nemișcare a feței, așa vei transmite mesajul că șocul este atât de mare încât te-a paralizat. Apoi, cască gura și emite oricare interjecție. Important este sunetul; restul vor fi atât de convinși de reacția ta, încât vor ignora dacă interjecția emisă de tine chiar denotă sentimentul pe care încerci să-l mimezi. Nu uita să bulbucești ochii. Doar știi că ei sunt oglinda sufletului și apoi riști ca cei din jurul tău să observe că apele lor nu se mișcă deloc (deci nimic nu se mișcă nici în sufletul tău). Căscând ochii îi vei deruta, creând o oarecare mișcare. Încearcă să nu ai contact fizic (îmbrățișare sau strângere de mână) pentru că te-ai putea da de gol.

Greșeli în discursul motivațional

Da, e clar, nici tu nu ești prea convins de mesajul pe care trebuie să-l transmiți, însă știi că e obligatoriu să motivezi. 
‘Repetă. Repetă. Repetă.’, parcă așa suna vorba unui mare înțelept. Atunci n-o să te pui chiar tu împotriva înțelepților. Adulții sunt și ei niște copii, singurul lucru care îi diferențiază de minori fiind costumele office. Știi bine că învață prin mimetism, așa că încearcă să le fii inspirație. 
Nu contează despre ce le vorbești, important este să te prefaci că ești convins de cele spuse și să repeți întruna aceeași idee. Desigur, poți include și alte elemente în discursul tău, însă nu uita să revii asupra aceleași idei. 
Oamenii care au mai puțin de un singur neuron sau cei care nu au fost deloc atenți data trecută, te vor crede și se vor lăsa inspirați. Pe ei trebuie să mizezi.

Când greșești și arăți că, de fapt, nu-ți pasă

Adresezi o întrebare cuiva. Aștepți secunda în care persoana își încheie răspunsul. Întrebi repede altceva.

Cum să râzi la o glumă pe care nu ai înțeles-o sau pe care nu o consideri amuzantă

Cască gura cât mai mult. Închide ochii și emite cel mai tare sunet. Dacă iese nițel răgușit, ești pe drumul cel bun.

Cum să te prefaci că te simți bine

Ești îmbufnat, enervat din varii motive. Se termină discuția/ întâlnirea și realizezi că poate ai dat-o în bară și cei cu care ești s-ar putea gândi că nu te simți bine (deși ei păreau, în ciuda îmbufnelii tale, să se simtă bine și chiar încercau să te binedispună). Ce să faci? Ia-ți la revedere cu: vă mulțumesc că m-ați făcut să râd!

  

Cum să arăți că ești inteligent

Încruntă-te. Soarta întregii lumi te preocupă. Restul… aceia care râd ca descreierații la niște chestii odioase numite bancuri sau replici spumoase… sunt niște cretini. Evident! Tu le ești net superior. De aia nu zâmbești sau râzi vreodată. Pentru că ai greutatea întregii lumi pe umerii tăi.