Din nou
pe blogul lui Vlad.
Am
descoperit scriitura Ludmilei Ulițkaia din pură întâmplare. Fericită, aș
adăuga. În primăvara acestui an, mi-a fost dat să prind între mâini colecția de
scurte povestiri, Fetițele. Rude sărmane. Mi-a plăcut
foarte mult și am recomandat-o ca atare pe blog.
Acum ceva timp, la Garantat
100% a fost invitată chiar Ludmila Ulițkaia. Un interviu de o rară frumusețe,
pe care vă invit să-l vizionați aici. Trebuia să citesc noul roman,
apărut la editura Humanitas sub numele de Imago. O adăugire - numele original al
romanului (așa cum a fost publicat în rusește) este Cortul verde.
Acțiunea romanului ne este prezentată ușor, în scurte
capitole (poate e și asta o metodă de a nu plictisi cititorul și de-al motiva
să continue să citească în ciuda consistenței paginilor; am mai remarcat asta și la un alt scriitor
apreciat; mai tânăr, ce-i
drept – Joël Dicker), precum decojirea foiță cu foiță a unei cepe. Parcurgând fiecare
foiță în parte, vezi relatările de dinainte dintr-un alt punct de vedere. Găsesc
că acest lucru este făcut cu mare măestrie, dându-le cititorilor posibilitatea
de a se simți omniscienți, cam în același timp cu scriitoarea, care face din
când în când scurte adnotări cu privire la viitoare întâmplări.
Romanul Imago
prezintă povestea prieteniei a trei băieți, plecând de la școală și până târziu
în viață. Încrengături familiale, probleme școlare, vise întru viitor, probleme
adolescentine, profesori-mentori, mediul didactic, viața profesională, viața
personală, toate sunt dominate de un singur lucru – pumnul de fier al comunismului.
Din fericire, pumnul e pus în antiteză. Cu idealuri de tot felul. Și din cele
două pornesc fire care se luptă, se atrag, conviețuiesc și trăiesc să spună
povestea mai departe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu