Îl
știu pe Petre de foarte mult timp. Mai exact, de când aveam 7 ani. Cunoscusem eu de-ai lui până atunci, însă
întâlnirea cu el a fost specială. Pahar, portocală, penar, peniță, pișcot,
portmoneu, pisică și alții îmi fuseseră prezentați, în prealabil, prin
intermediul sunetelor. Venise, însă, momentul să ne întâlnim față în față. Mai
exact, eu aplecată asupra foii, iar Petre înscris acolo. Până să pronunț corect, am tot repetat “Pietre”. Dar am reușit. Iar de atunci prenumele Petre mă duce mereu
cu gândul la o vale pietroasă a unui râu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu