Dificultăți

Nu știu alții cum sunt, dar eu am probleme să-l văd pe Nepot ca pe un adult (va deveni cât de curând).

Deunăzi eram pe speaker și Nepot m-a întrebat – Ce mai zici? Care e viața ta?

Și m-am blocat. Eu nu vorbesc așa cu Nepot. Până mai ieri mă preocupa cum să-l fac să râdă și să-i arăt ce pisici trec prin zonă. Iar acum să-i vorbesc despre viața mea? E pregătit? 😊 Oare ar înțelege? Sau mai mult l-aș plictisi? Și, de fapt, despre ce mă întreabă?

M-am regrupat rapid și am bălmăjit ceva. Dar grija asta și-a făcut culcuș pe lângă mine. Lucrurile se schimbă, iar eu trebuie să mă adaptez.

Și totuși, ce faci în momentele ăstea? Cum schimbi macazul, cum s-ar spune?

Sigur mai sunt unchi și mătuși care trebuie să se confrunte cu aceleași dificultăți. Voi cum le faceți față?