Acest prim roman istoric al Anei-Maria Negrilă este o încântare. Descrierile târgurilor vechi, ale porturilor și meșteșugurilor oamenilor acelor timpuri sunt făcute cu multă măiestrie și grijă.
I-am urmărit cu frământare parcursul orfanului Ștefan, admirându-i îngăduința, speranța și talentul de desenator. Povestea lui Ștefan poate fi povestea oricui, dacă ne raportăm la dorul de descoperire și cunoaștere. Destinul, însă, îi rezervă multe încercări când decide să plece din Cetatea Sucevei în compania lui Miro, un tânăr cu zvâc dar misterios.
Trecut deja de momentul cotiturii în relația cu Miro, Ștefan dorește să afle adevărul din spatele deciziei lui Miro. E tocmai acest zbucium întru aflarea adevărului care îmi pare esența tuturor încercărilor omenești, iar personajul îl manifestă din plin. Poate și de aici se explică titlul - așezând bidimensional patru oglinzi care să acopere lungimea și latitudinea (că tot dorește Ștefan să cutreiere Pământul), adevărul n-are cum să ne mai scape.
Vă îndemn cu
drag să citiți acest roman.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu