De curând am primit un ‘Nu’ și a fost prilej suficient să îmi analizez sentimentele.
Nu știu despre voi, dar eu am primit
suficient de multe răspunsuri negative cât să mă învăț minte să stau cuminte în
banca mea. N-am fost și nu voi fi niciodată genul de om care ‘intră pe geam atunci când i se
închide o ușă’, însă sunt perseverentă. Dar într-o variantă timidă. M-am
învățat să-mi regrupez sentimentele rănite și să încerc să găsesc alte soluții
pentru a duce la bun capăt ce mi-am propus.
E greu, n-am să ascund și nici n-am
să mă costumez în super-eroină. E tare greu să tot primești refuzuri și să îți
păstrezi încrederea în proiectul tău. Inevitabil, te gândești dacă mai e cazul
să insiști dacă tot ți se arată că ce propui nu e în trend sau nu ar putea să
aducă mai mulți oameni laolaltă.
Până la urmă, dacă găsești un mic sens
în proiect, e cazul să continui. Sensul meu? Dacă aduc un zâmbet pe fețele
oamenilor și dacă, citind ce am scris, reușesc să-i apropii de alți oameni,
alte experiențe și alte stări sufletești, sensul meu există. Chiar în mai multe
feluri decât cele în care mi-l pot imagina.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu