Tata are dreptate

Tata e fan Anthony Quinn. Are el motivele lui, dar eu cred că-l simpatizează și pentru că-i amintește de un om drag (în familia mea e un obicei să alături înfățișarea unui actor celebru unui membru de familie – a se vedea cum eu i l-am atribuit pe Mel Gibson nepotului).

Tot de la tata, am aflat că Anthony Quinn ar fi jucat rolul unui țăran român. Am zis să verificăm. Pe IMDB. Nu de alta, dar de când mi-a servit tata o frumușică lecție despre cum nu le știu eu pe toate, am început să verific înainte să-i spun că nu există (așa am aflat de existența cuvântului hoțoaică, eram sigură că tata îl inventase, dar dexonline i-a dat dreptate). Și am găsit, Anthony Quin chiar a jucat rolul unui țăran român în filmul 'A 25-a oră', ce are la bază romanul cu același nume scris de C. Virgil Gheorghiu.

L-am căutat pe net și l-am văzut online. Merită. Este un film tare bun și se simte și scenariul bun din spate. Actorii au jucat magistral și vă promit că nu vă pierdeți timpul privindu-l.

Filmul m-a încântat, recunosc, de la început. A lovit frumos sub centură cu muzică românească (Mă, Ioane, tu erai) și poza lui Creangă pe peretele din interiorul casei.

Johann Moritz, jucat de Anthony Quinn, este un țăran român din Transilvania. În 1939, Johann este denunțat ca fiind evreu și trimis într-un lagăr de muncă. Dintr-o eroare, este înrolat mai apoi în armata SS și apare pe coperta mai multor reviste și cărți germane. Adus în fața tribunalului de la Nürnberg și judecat drept criminal de război, Johann este salvat de scrisoarea scrisă de soția lui Suzanna.

Un personaj aparte este și scriitorul Traian Koruga. Vă redau o parte dintr-un dialog de-a dreptul mișcător dintre Traian și Johann:

- Nu mai vreau să văd, am văzut destul.

- Dar, Traian, sunt atât de multe lucruri care mai merită văzute.

- Am văzut cerul, marea, munții, oamenii... Oameni cu mintea întreagă, însă atât de mulți dintre ei sunt nebuni!

Scena zâmbetului de la final este de departe cea mai cutremurătoare. ‘Hai, poți mai bine de atât’, îl încurajează un fotograf pe Johann la momentul reîntâlnirii cu familia sa. Acel ‘hai, zâmbește mai larg!’ m-a dus cu gândul la întrebarea bătrânelor de la finalul filmului ‘Nuntă mută’ al lui Horațiu Mălăele: ‘Ce să ne mai luați?’.

Zâmbetul ca tortură. Așa mi-a inspirat scena aceasta.

Luați de vedeți filmul acesta. Tata îl recomandă. Dar și eu.