Bună dimineața!

Iaca o idee pe care o am în carnețel de ceva vreme. Să vă povestesc de imaginea aceasta, adicătelea.
Lucrarea pozată este copie identică și fidelă a unei pânze pe care o aveau bunicii mei într-una din camerele din casa lor. Când am văzut-o, urcată atât de mândru pe un perete al unui restaurant aparte cu bucătărie de modă veche, mi s-a umplut inima de bucurie. Și recunoștință. Iar asta pentru că eu nu am apucat s-o pozez pe vremea când trăiau și nici nu m-ar fi dus capul că o pot căuta pe internet.

Toate aceste sentimente s-au amestecat cu o avalanșă de amintiri din trecut, de doruri și trăiri pe care nu le-am mai rememorat de mult. Se zice că oamenii devin nemuritori prin intermediul celor care își amintesc de ei, vorbesc despre ei sau se gândesc la ei.
Ei bine, eu chiar cred asta. Și ca mine mai sunt; lucru bun căci uneori e tare greu de îndurat gândul că ai fi singur și neînțeles.

Și de ce v-am chemat eu oare la rândurile acestea?, vă veți întreba. Ei bine, să vă împărtășesc ce simt când privesc imaginea de mai sus. Cum miroase a dimineață (da, dimineața are miros; iar de sunteți sceptici, gândiți-vă la diminețile în care vă trezeau mamele și vă chemau la mic dejun și ceaiul de plante mirosea a cald și a încurajare că vă veți dezmetici, la diminețile când cu nerăbdare așteptați plecarea în vreo excursie, când vă perpeleați de dorul cuiva pe care aveați să-l revedeți de dimineață... și câte și mai câte astfel de momente, care cu siguranță și-au lăsat amprenta asupra memoriei voastre). Da, miroase a dimineață cu aer tare și recișor, cocoșul cântă pe fundal, iar gâinile îi țin isonul, Azor latră supărat, cerșind atenție, iar ușa de la pod se aude scârțâind, apoi închizându-se și un târșâit de galoși îmi zice că-s gata ouăle și că bunica ne așteaptă la masă.

Și de câte ori oare nu m-am gândit, privind atent la numărul de peri ai periuțelor de dinți și la cele două vase, că imaginea brodată era aproape aceeași cu ce vedeam pe masa dintr-o încăpere a casei bunicilor. Auzisem eu de comenzi de portrete, ori oare nu se dădeau comenzi și pentru lucrurile aflate pe o masă?

Sunt sigură că sunt mulți care vor regăsi o sămânță de trăire în poza de mai sus. Vouă vă spun, cu precădere: Bună dimineața, amintiți-vă!