Poartă-ți plugul peste oasele morților – Olga Tokarczuk

Recunosc. Am așteptat cu înfrigurare să citesc această carte. Am abuzat de butonul refresh al site-ului editurii Polirom timp de aproape o lună, sperând să văd că mesajul ‘În curs de apariție’ se schimbă în ‘În stoc’.

De obicei, când îmi cumpăr o carte, o las nițel la dospit. Însă, cumva, de data aceasta n-am mai putut. Așa că am trecut rapid la citirea cărții.
Prezentat drept un roman polițist, la care se adaugă picanterii mistice, analize sociale, dar și un strop de umor, lectura nu m-a dezamăgit.

Facem cunoștință cu doamna Duszejko, personajul principal, în creierii nopții, luată cu asalt de vecinul ei, Sperietoare, care o anunță că Talpă Mare (un alt vecin) a murit.

Desigur, Sperietoare și Talpă Mare sunt porecle, cum de altfel au și restul personajelor prezentate în roman. Doamna Duszejko consideră că prenumele sau chiar numele de familie nu dau dreptate personalității sau aparenței fizice, ea însăși detestându-și prenumele.

Înșiruirea de morți (sau crime) continuă pe toată durata povestirii, însă treptat credința că animalele s-au răsculat, făcându-și dreptate, capătă proporții uriașe.

Monologuri (pentru că interlocutorii săi par să nu o asculte și nici nu prezintă interes de a interveni) ale doamnei Duszejko ne arată dragostea acesteia pentru animale, pentru justiția socială, pentru nevoia de libertate și exprimare, dar și sensibilitatea cu privire la valoarea vieții, în general.

Poate nu veți rezona întru totul cu cele spuse de această iubitoare a poeziei lui Blake, însă vă asigur că veți reflecta pe seama unora.

Pe când am început să citesc cartea, încă nu se anunțaseră câștigătorii Nobel pentru literatură, însă acum am aflat cu încântare că cel aferent anului 2018 i-a fost alocat Olgăi Tokarczuk. Ce bucurie! Privind din prisma analizei sociale prezentate în acest roman, mi-aș dori că acest roman să ajungă la cititori din toată lumea. Veți afla citind romanul de ce.