Există în noi nevoia de a
înțelege, de a găsi explicații pentru anumite acte săvârșite de semenii noștri.
Crima?! Ei bine, ne fascinează poveștile cu detectivi, cazurile bizare, motivul
crimei, psihologia criminalului și câte și mai câte legate de partea întunecată
a firii noastre. Vrem să înțelegem. Suntem siguri că orice puzzle poate fi rezolvat.
Romanul “Adversarul” se bazează pe un caz real, iar scriitorul
prezintă cu măiestrie mărturii, dovezi, detalii din proces și propriile
întrebări cu privire la caz.
Spre
deosebire de alte romane de gen, avem de la început informații cu privire la
identitatea criminalului. Crima este descrisă succinct la începutul cărții,
suntem conduși în trecut, iar apoi ne apropiem, puțin câte puțin, de crima în
sine, de proces, de rezoluție, de liniștea care se vrea așternută apoi. Eu,
recunosc, am încercat să găsesc în toate o fărâmă de umanitate pentru un om ce
nu pare a avea nimic în comun cu rasa lui. Mi-a fost absolut imposibil să nu
sper până la ultima filă într-o explicație care să aibă sens, care să îmi pună
frica la adăpost și să mă reîncredințeze că astfel de cazuri sunt accidente sau că pot fi preîntâmpinate,
printr-un mod sau altul.
Ultimele
propoziții, reflecții ale scriitorului, îmi par magnifice. Există un adversar
în fiecare dintre cele mai banale lucruri, cum există câte un adversar în
fiecare dintre noi. Se lasă condus de noi sau doar ne păcălește că noi îl
conducem?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu