L-am întâlnit

L-am întâlnit pe Pir.

Mai bine nu-l întâlneam! Dar acum că drumurile ni s-au întâlnit mă tot gândesc cum să administrez situația.

Și am ajuns la dexonline.ro. Pirul, substantiv de genul masculin, este o plantă erbacee perenă cu rizom târâtor, cu frunze aspre și flori verzi (mda, aici nu-s de acord; mie îmi place culoarea verde), grupate în spice, care crește spontan, împiedicând dezvoltarea plantelor de cultură (acuma, dau pe afară de modestie).

Ei bine, pirul are rădăcini adânci, și e o mare provocare să-l smulgi cu totul din țărâna pe care consideră c-o posedă întru totul și pe care nu vrea s-o împartă cu nimeni. Așa și cu Pirul meu. Se încăpățânează să nu-mi facă și mie puțin loc. Și nici măcar nu l-am amenințat că-l smulg. I-aș fi înțeles atunci răutățile. Probabil că Pirul meu e la fel ca cel din povestea ‘Veverița Șugu și câinele Hapciu’, nu suportă faptul că mă plac și prietenii săi.

Continuarea poveștii o știu. A mea oare cum va continua?!

Jerome K. Jerome - ‘Trei pe două biciclete’

Dacă nu ai mai citit nimic de Jerome K. Jerome, ‘Trei pe două biciclete’ nu poate decât să te surprindă. Prea frumos, adicătelea. Un râs grozav m-a tot cutremurat pe tot parcursul lecturii. Jerome K. Jerome povestește pățănii atât de absurde și amuzante că ți-e imposibil să nu te închipui transpus în papucii personajelor.

Recunosc, cel mai mult și mai mult, m-am regăsit în pățania cu doamna care sare de pe biciletă. Însă isprăviile sunt variate și pe gustul fiecăruia. O lectură calmă, numai bună pentru toamnă, ‘Trei pe două biciclete’ trebuie să-și facă loc în biblioteca noastră. Fie doar și pentru a afla cum să te orientezi prin Munții Pădurea Neagră.

Ce ore ai astăzi?

De dimineață, mă grăbeam să ajung la stația de autobuz. Temperatura joasă mă convinsese să-mi ascund mâinile în adâncimile buzunarului. Mă gândeam că poate am greșit atârnându-mi o eșarfă la gât (care, culmea, se încăpățâna să se strângă într-o parte și să lase vântul să-mi gâdile aspru pielea gâtului), când de fapt era mai bine să fi avut un fular de iarnă. Am privit către tabela agățată de o farmacie: opt grade Celsius. Brrr! Nu-i de mirare că mi-e așa de frig, mi-am zis.

-          Ce ore ai astăzi?, o fată cu păr lung și blond o întreabă pe cealaltă de lângă ea. Merg alene de parcă nu le-ar păsa că în scurt timp are să sune clopoțelul. Mă aflu în spatele lor și, egoist din partea mea, le invidiez pentru ghiozdanele mari de pe spate. Sigur le țin de cald!

-          Engleză, matematică, sport și română. Da’ tu?

-          Eu am română, geografie, matematică și engleză.

Pare acum o altă viață de când îmi distribuiam și eu la fel ‘timpii’ zilei. Dar ceva a rămas la fel: pentru nimeni nu-i ușor.

Tu, ce ore ai astăzi?!

Poezie

Mi-a plăcut mereu să văd partea plină a paharului. Și nu știu de ce, dar am căutat mereu locurile ‘cu voie bună’. Cât despre glume și poftă de râs, doar pereții care nu s-au dărâmat din cauza râsului meu mai pot depune mărturii.

Oameni printre oameni mi-au demonstrat ani la rândul că mai e loc în lumea asta pentru încredere în semeni, pentru bunătate și zâmbete.

Postarea asta este despre unul dintre aceștia. Mai e loc de poezie si cuvinte  frumoase.

Dintr-un buchet  de 10 poezii, am ales-o cu mare fremătare pe cea care onorează nuvela ‘SuntVeteran!’.

Sieranevada, 2016

Filmul 'Sieranevada', regizat de Cristi Puiu, îmi pare a avea structura unei cepe. Foiță după foiță, descoperi fețe noi ale unei persoane, ale unei întâmplări, ale unei relații. Personajul principal al filmului îl constituie familia românească neaoșă. Și mă bazez pe această concluzie după râsetele din sala de cinema cu privire la 'momentele din familie'. Ceva, chiar și cel mai nesemnificativ detaliu din peliculă se regăsește în familia noastră, a tuturor.
Varietatea de subiecte dezbătute în cadrul filmului e largă. Fie tânăr ori bătrân, ceva din film rezonează cu/ în noi. Preferatul sau urâtul subiect, comunismul, este tratat și el. Dar discuția nu se oprește aici. Sunt dezbătute și clișeele după care ne tot încăpățânăm să ne conducem viața; netul și ce importanță are în viața noastră și teoria conspiraționistă.
'Sieranevada' ar putea fi catalogată drept o comedie. Ceea ce n-ar fi incorect. Sunt faze din film la care râzi cu lacrimi. Dar aș greși să cataloghez astfel filmul într-o manieră seacă și demnă de îndosariere sterilă.
'Sieranevada' e exact ca în imaginea de mai sus. Un tablou, și pentru cine dorește o capodoperă. Dar nu un simplu tablou. Un tablou în mișcare, precum ochii Giocondei care ne urmăresc oriunde ne-am muta. Este reprezentarea vie a românismului (și nu acela de care trebuie să ne rușinăm), așa cum a evoluat el în ultimii 27 de ani.

Din dragoste

Pentru Toma.