Eram prinsa in lectura unui roman politist, cand replica « N-are
minte? » mi-a scindat-o in doua. Concentrarea. Ecoul din capul meu fusese
creat de o voce, pe care o cunosc chiar mai bine decat a mea. Am zambit si am
inteles de ce nu pot lua in serios niciodata intrebarea, retorica sau nu, ‘n-ai
minte?’. Va explic in cele ce urmeaza. Fiecare reactioneaza diferit la auzul vestilor
bune. De pilda, la noi in familie, tata a avut mereu o altfel de reactie. Mai
exact, raspunsul lui la vestile bune era ‘Tu n-ai minte!’. Prin raspunsul asta
puteai realiza cat de mirat si bucuros era tata. Daca e sa trag analiza de par,
fie el chiar si ondulat, reiese ca tata are dreptate. O bucurie e mai mult
simtita decat gandita. Si atunci replica lui poate parea bizara, dar nu e
departe de adevar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu