Toata populatia globului se plange de inrautatirea
relatiilor interumane. Aproape nimeni nu mai crede in bunatatea aproapelui,
iar si mai putini vorbesc despre oamenii frumosi ce i-au impresionat la un
moment dat.
Asa ca m-am gandit sa iau initiativa si sa multumesc acelor
aproape necunoscuti care mi-au dat un graunte de speranta in omenia semenilor.
Si am ales necunoscuti pentru ca gestul lor mi s-a parut cu atat mai inaltator.
As dori sa multumesc :
- Domnului director al editurii Edu.
- Domnisoarei din Amsterdam, pe care am oprit-o (acum doi ani, intr-o joi seara) la o
intersectie si am rugat-o sa ma ajute sa localizez o strada. Nu numai ca a scos
harta din geanta ei si s-a uitat impreuna cu mine, explicand ca e si ea in
vizita, insa mi-a si daruit-o dupa ce mi-a dat indicatii, adaugand ca ea stie
drumul si nu mai are nevoie de harta.
- Doamnei din Viena, care ne-a remarcat privirile
pierdute si s-a oprit, fara sa ii adresam « Please, can you tell us where
this street is ? », daruindu-ne pe langa indicatii si urari de
excursie frumoasa.
- Irenei pentru ca mi-a dat avant
si inspiratie la scris.
- Suzanei Bantas pe care am intalnit-o la inceput de septembrie 2011, in
cadrul unei expozitii de ale sale la Casa Armatei, si care m-a incurajat sa nu
renunt la pictura.
P.S. Si lista ramane deschisa J
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu