Sunet de sărbători

Corporația în topul cărților de economie și business

Cartea mea, Corporația. Tipologii și ghid de supraviețuire, se găsește în topul cărților fresh de economie și business.

Iată aici articolul celor de la economedia.

Fără nume

Duminică

 

Răvașe din călimară – Ana Barton

La Târgul Gaudeamus din decembrie 2024, Ana Barton și-a lansat Răvașe din călimară, un îndemn sub formă de carte pentru scrierea de mână cu stiloul.

Lansarea a fost și ea specială, având în vedere că publicul a trebuit să lucreze pentru un autograf, și anume să scrie de mână în noua carte a Anei. Hotărâtă să nu lase nicio scuză audienței, Ana a înmânat oricui nu era pregătit câte un stilou. Și i l-a lăsat dar. Și muză întru scrierea de mână.

La câteva zile de la lansare, am deschis cartea, am recitit câteva răvașe și am scris cu stiloul primit în dar. Apoi, am așezat-o undeva aproape de biroul meu, să nu uit că trebuie să scriu de mână.

(Explicație – cei ce nu sunt din Dobrogea probabil că nu vor înțelege cuvântul mijita, care înseamnă de-a v-ați ascunselea, iar fața zâmbitoare înconjurată de onduleuri e semnătura mea Picasso, căci arta nu poate sta cuminte, în special cea naivă)

Vlad dăinuie

Anticariatele sunt minunate. Am cumpărat câteva cărți, la întâmplare, și o răsfoiam aseară pe aceasta. Încep, de obicei, cu verificarea anului, și apoi caut numele redactorului sau alte detalii despre echipa care a lucrat la carte.

Și uite așa m-am bucurat, din nou, să-l găsesc pe dragul de Vlad, menționat de câteva ori în această listă.

Recomandare cinematografică

Hugh Grant pare că vrea să se detașeze de rolul consacrat din comediile romantice și îi iese extraordinar cu filmul Eretic.

Deși prezentat drept horror, filmul e mai mult un thriller psihologic, care te ține în suspans, în timp ce începi să cauți, la rândul tău, răspunsuri la întrebările din film.

Cele două actrițe principale fac un joc extraordinar de convingător, iar deși religia e pusă sub atentă observație, nu poți să nu pleci din sala de cinema cu o singură întrebare - ce altceva mai crezi din cauza marketingului?

Încă mai pot visa

Rimă necesară

Nu știu dacă e de la sărbătorile care vin, dar încep să vorbesc în rime.

De pildă, vorbeam cu văru-meu și m-am trezit zicând – Să trăim să-mpărțim!

Ceea ce nu e rău deloc, oricât de departe sau aproape s-ar afla sărbătorile.

Pentru că așa e în tenis!

Căutam de curând ceva pe casetele mele (da, da, mai am încă unde să le ascult datorită unui prieten drag care mi-a dat casetofonul lui) și am dat peste un scheci de-ale lui Vasile Murariu și Nae Lăzărescu. 

Au trecut mai bine de douăzeci și cinci de ani de atunci, dar o replică de acolo îmi pare la fel de reală și azi:

- Bă, când furi, fură, bă, mult, să ai de unde să dai să scapi!

Noi nu suntem normali, ceea ce vă dorim și dumneavoastră - Simona Fusaru

Doamna Fusaru are grijă să-mi furnizeze constant surprize, care mă măgulesc și încântă, iar de curând s-a întrecut pe sine. Și întrecerea aceasta poartă și autograf. Ce bine de mine!

A trecut ceva vreme de când n-am mai citit ceva similar și tare mult mi-a plăcut. Cuvintele se joacă după placul lor, nestingherite de oareșce prejudecăți pe care le-am avea cu privire la însemnătatea lor. Sunt libere și doar celelalte cuvinte, acelea care n-au fost prinse în tipar, ar mai putea să le judece. Proza absurdă și nu prea, căci absurdul abundă deja nestingherit cam prin toate ungherele vieților noastre, îi are în centrul ei pe Romulus și Remus, prieteni imaginari ai scriitoarei, niște ștrengari ce se joacă alene cu prejudecăți, idei, concepte și adjective.

Extras din cărticică:

„...

Romulus și Remus și-au luat și o pisică rotundă, lor nu le plac unghiurile drepte, sunt prea aspre, prea logice, mai mult, o pisică pătrată ar fi fost prea artistică.

 ... “

Recunoscătoare

A trecut nițică vreme de când n-am mai jucat jocul recunoștinței .

Noroc cu o colegă de-ale mele care ne-a întrebat pentru ce suntem recunoscătoare anul acesta. Ne-a dat greu, să căutăm alea bune între atât de multe rele. Și chinuindu-ne să găsim unul sau două motive, ne-am trezit că aveam fiecare minimum patru sau cinci. Norocoase!

Povestindu-i despre asta unei prietene, am mai descoperit unul. Și e cu adevărat senzațional, deoarece n-am mai trăit așa ceva niciodată. Anul acesta mi-a fost dat să pot să spun lucruri bune despre cineva clasificat de câțiva ani printre ăia răii. Cât de norocoasă sunt! Și recunoscătoare să pot reveni asupra cuvintelor mele și să spun, iată, un om!

Diversitate

Cât de frumoasă e întreaga lume!