Cumpătarea a intrat în derizoriu de ceva vreme. Trăim fast și smart (adicătelea, rapid și deștept, din limba engleză), iar independența financiară a devenit un termen ce descrie imposibilul, dacă este să analizăm cât de mult depindem de contractarea unui împrumut.
Victor și Olimpia Silvestru, cuplul din
centrul romanului „Zgârcă”, ating independența financiară. După ce aruncă banii
pe telefoane, ceasuri, ieșiri cu fast la restaurant, decid să adopte un anumit
tip de cumpătare care poate fi văzută cam excentrică (adună sticle pentru 50 de
bani, vânează oferte și reduceri și se ghidează după o listă de lucruri
necesare, ca să țină evidența lucrurilor pe care cheltuiesc banii și să-și
înfrâneze eventualele cheltuieli pe capricii). Cercul lor de cunoscuți, prieteni
și familie, cu toții au păreri și sfaturi de dat, iar cititorul nu rămâne de neclintit
în fața prejudecăților sau absurdităților lor.
Dialoguri fruste fac deliciul lecturii,
dar invită și la introspecție. Ce e pentru fiecare dintre noi cumpătarea,
zgârcenia, bogăția și binele!? Cele treisprezece reguli ale lui Victor planează
peste toate, oferind poate un mic imbold. Nu vreau să le dezvălui în întregime,
însă două le redau mai jos:
„Regula 1: Să îți faci treaba mai repede
ca alții înseamnă să primești în plus sau să îndrepți și treaba celor care nu
și-o fac repede. Sau bine. E vina ta că ești perfecționist și dedicat.
Regula 2: Învață să spui Nu.
... ”
Și alte mici bijuterii culese din roman:
„...
Să faci o greșeală de capul tău, chiar
dacă te ierți greu, te implică doar pe tine și nu te amărăște la fel de tare ca
a greși pe mâna altcuiva.
Și ca să revii, dar și ca să stai departe
de un loc, ai nevoie doar de un lucru: să-ți amintești drumul.
...”
