Dacă în „Cusătoresele”, Laura și George erau personaje secundare, în „Laura Rise – Deținută” ele au devenit personaje principale.
Gata, mi-am zis, le-am răzbunat. Și m-am apucat să scriu la următorul roman. Aici nu mai avem nici Laura și nici George. Dar avem un Laur.
Hai că-i la fix!
În seara aceasta Nepot mi-a amintit că-s datoare cu Mulan. Da, i-am promis c-o să vedem împreună desenele (meu preferat), m-am luat cu viața și am uitat. Și nu-s altele mai importante decât să construim amintiri cu cei dragi.
Mâine, poate, pierim și atâta a fost.
Iar până la urmă, ăsta e un dat, nu-l putem schimba și nici n-ar trebui să ne
întristeze, dar ce bine ar fi fost să fi petrecut mai mult timp împreună!
Mă uit de câteva zile la serialul Pernille.
Am râs, am plâns și mi-am amintit că-s aici doar pentru scurtă vreme. Și e frumos
când timpul trece și pentru alții, și acești alții nu se jenează să-ți spună
că și-ar dori să petreacă un pic din el și cu tine. Asta-i nestemata existenței
noastre, oamenii care vor să-și petreacă timp cu noi. Opriți-vă și dăruiți-l,
e cel mai frumos lucru pe care-l veți realiza vreodată!
În numărul din luna
iunie, Revista Argeș mi-a găzduit un fragment. Mulțumesc din toată inima! Dacă
doriți să o răsfoiți pe îndelete, găsiți link aici.
Găsiți aici și aici alte fragmente din “Munca sub lupă. Alte
tipologii, suferinzii și soluții de comunicare” care au fost postate pe blog.
Credeam pe atunci că erau insensibili sau
că-și dădeau aere de superioritate. Căci, până la urmă, ce le era așa de greu
să ne corecteze pe loc și să ne arate/ dea răspunsul corect? Am aflat, cam
târziu, că acționând așa nu ne lăsau să devenim neajutorați, poate chiar nici
victime ale manipulării dacă ajungi să tot faci exercițiul gândirii cu mintea
ta, și nu să tot aștepți răspunsul corect de la altcineva.
Uneori, mi-aș dori să apară un profesor
să-mi zică atât mie, cât și altora N-ai înțeles. Mai citește o dată!. Nu știu
de ce, dar nu-mi mai pare că ce se întâmplă azi se poate explica lejer cu un mă
grăbesc, am nevoie de răspuns acum.
E un concurs de odihniți, de mulți ani
deja, și mi-e teamă adesea că voi ajunge să explic cum și unde se poate căuta
definiția unui cuvânt pe care nu-l cunoști (deja a trebuit să explic că 12 a.m.
nu este prânz).
Așadar, nu-mi arog nimic, doar mă fac
părtașă la temerea deja crescândă (a altora) și mulțumesc (cam târziu, e drept)
tuturor profesorilor care au spus N-ai înțeles. Mai citește o dată!. Cinste
vouă!
Julian Barnes nu scrie. El aduce cuvintele împreună și le dă tonul, iar
ele, cuminți, își găsesc mereu locul în inima noastră.
Câteva fragmente care să ateste minunăția talentului lui Barnes.
“...
- Ei bine, zise Jane, încercând să-și ascundă un puls de voioșie. Mereu am crezut că scriitorilor le este mai cu folos când le merg lucrurile rău decât bine. Este singura profesie în care eșecul poate fi valoros, căci duce la ceva.“
“…
- Ai citit cărțile tinerilor ăstora de care
vorbește toată lumea?
- Nu. Cred că au deja suficienți cititori, nu
crezi?
- Dar cărțile scrise de tinerele de care
vorbește toată lumea?
- În ceea ce le privește, mă prefac un pic mai
mult că le citesc.
- Și eu la fel. Crezi că ăsta e un lucru rău?
- Nu, cred că e un soi de solidaritate între femei.”
Și un citat (din altă carte, Papagalul lui
Flaubert) “Cărțile spun: Ea a făcut asta pentru că. Viața
spune: Ea a făcut asta. Cărțile sunt cele în care ți se explică lucruri; în
viață, nu ți se explică de ce un lucru se întâmplă sau nu. Nu sunt deloc
surprins că unii oameni preferă cărțile.”
Laura
Rise – Deținută
Romanul a apărut la editura Bookworm în martie 2025 și prezintă povestea unei scriitoare aspirante care decide să-și publice lucrările sub pseudonim bărbătesc. Când bărbatul se bucură de succes în locul ei, Laura plănuiește să se răzbune, fiind orbită de frustrare. Dacă ai simțit vreodată că trebuie să joci un alt rol pentru a avea succes sau te-a revoltat nedreptatea, s-ar putea să-ți placă acest roman. Îl poți comanda de aici.
Impresiile
lui Ildiko despre roman pot fi găsite în videourile de mai jos:
- de la minutul 9:50 până la 13:00 – aici
- de la început până la minutul 9:20 și apoi de la minutul 24:12 – aici
Corporația.
Tipologii și ghid de supraviețuire
Prima
mea carte de non-ficțiune a apărut la editura Paralela 45 în aprilie 2024. Cartea
are în centru tipologii de șefi și colegi care ne seacă de energie și motivație
la job. Sunt prezentate povești de la interviurile de angajare, demisii și
demiteri, un dicționar de romgleză, dar și strategii de supraviețuire în
colaborarea cu anumite tipologii.
Te întrebi dacă ești și tu un muncitor la
Cooperativa munca în zadar? Dacă ai luat-o razna sau mai sunt și alții care au
nevoie de claritate, strategie, comunicare și susținere? Nu, nu ești nebun și nu ești nici singur.
Suntem mai mulți. Și poveștile noastre sunt cuprinse în această carte. O
poți comanda de aici.
Impresiile
lui Ildiko despre carte pot fi găsite în videourile de mai jos:
- de la minutul 21:18 până la 23:50 - aici
- de la minutul 13:25 până la 17:35 - aici
Trecutul,
realitatea sunt greu de pus în cuvinte,
dar Ancăi îi reușește extraordinar. Vor fi mulți care se vor declara
nemulțumiți sau jigniți de versurile din carte, dar asta nu va schimba deloc
adevărul ce reiese din ele.
