N-ai înțeles. Mai citește o dată!

După atâta amar de vreme, mi-e dat să înțeleg la ce se refereau bieții profesori când, oareșcum plictisiți sau obosiți, ne opreau din elucubrații (de cele mai multe ori, aiureli pe lângă subiect) cu un N-ai înțeles. Mai citește o dată! .

Credeam pe atunci că erau insensibili sau că-și dădeau aere de superioritate. Căci, până la urmă, ce le era așa de greu să ne corecteze pe loc și să ne arate/ dea răspunsul corect? Am aflat, cam târziu, că acționând așa nu ne lăsau să devenim neajutorați, poate chiar nici victime ale manipulării dacă ajungi să tot faci exercițiul gândirii cu mintea ta, și nu să tot aștepți răspunsul corect de la altcineva.

Uneori, mi-aș dori să apară un profesor să-mi zică atât mie, cât și altora N-ai înțeles. Mai citește o dată!. Nu știu de ce, dar nu-mi mai pare că ce se întâmplă azi se poate explica lejer cu un mă grăbesc, am nevoie de răspuns acum.

E un concurs de odihniți, de mulți ani deja, și mi-e teamă adesea că voi ajunge să explic cum și unde se poate căuta definiția unui cuvânt pe care nu-l cunoști (deja a trebuit să explic că 12 a.m. nu este prânz).

Așadar, nu-mi arog nimic, doar mă fac părtașă la temerea deja crescândă (a altora) și mulțumesc (cam târziu, e drept) tuturor profesorilor care au spus N-ai înțeles. Mai citește o dată!. Cinste vouă!

Tu știi?

 

Puls – Julian Barnes

Minunatul de Julian Barnes are povești încântătoare în această colecție. Analize sufletești de o rară finețe, mărturii, prejudecăți, așteptări, deziluzii, speranțe.

Julian Barnes nu scrie. El aduce cuvintele împreună și le dă tonul, iar ele, cuminți, își găsesc mereu locul în inima noastră.

 

Câteva fragmente care să ateste minunăția talentului lui Barnes.

“...

- Ei bine, zise Jane, încercând să-și ascundă un puls de voioșie. Mereu am crezut că scriitorilor le este mai cu folos când le merg lucrurile rău decât bine. Este singura profesie în care eșecul poate fi valoros, căci duce la ceva.“

 

“…

- Ai citit cărțile tinerilor ăstora de care vorbește toată lumea?

- Nu. Cred că au deja suficienți cititori, nu crezi?

- Dar cărțile scrise de tinerele de care vorbește toată lumea?

- În ceea ce le privește, mă prefac un pic mai mult că le citesc.

- Și eu la fel. Crezi că ăsta e un lucru rău?

- Nu, cred că e un soi de solidaritate între femei.”

 

Și un citat (din altă carte, Papagalul lui Flaubert) “Cărțile spun: Ea a făcut asta pentru că. Viața spune: Ea a făcut asta. Cărțile sunt cele în care ți se explică lucruri; în viață, nu ți se explică de ce un lucru se întâmplă sau nu. Nu sunt deloc surprins că unii oameni preferă cărțile.”

Să dansăm!

 

Impresiile lui Ildiko despre Laura Rise – Deținută și Corporația. Tipologii și ghid de supraviețuire

În luna mai, Ildiko a citit cel mai recent roman al meu și prima mea carte de non-ficțiune. Le-a dat ambelor rating pe goodreads, dar a și vorbit despre ele în câteva videoclipuri postate pe canalul ei de YouTube.

 

Laura Rise – Deținută

Romanul a apărut la editura Bookworm în martie 2025 și prezintă povestea unei scriitoare aspirante care decide să-și publice lucrările sub pseudonim bărbătesc. Când bărbatul se bucură de succes în locul ei, Laura plănuiește să se răzbune, fiind orbită de frustrare. Dacă ai simțit vreodată că trebuie să joci un alt rol pentru a avea succes sau te-a revoltat nedreptatea, s-ar putea să-ți placă acest roman. Îl poți comanda de aici.

Impresiile lui Ildiko despre roman pot fi găsite în videourile de mai jos:

- de la minutul 9:50 până la 13:00  – aici

- de la început până la minutul 9:20 și apoi de la minutul 24:12 – aici

 

Corporația. Tipologii și ghid de supraviețuire

Prima mea carte de non-ficțiune a apărut la editura Paralela 45 în aprilie 2024. Cartea are în centru tipologii de șefi și colegi care ne seacă de energie și motivație la job. Sunt prezentate povești de la interviurile de angajare, demisii și demiteri, un dicționar de romgleză, dar și strategii de supraviețuire în colaborarea cu anumite tipologii.

Te întrebi dacă ești și tu un muncitor la Cooperativa munca în zadar? Dacă ai luat-o razna sau mai sunt și alții care au nevoie de claritate, strategie, comunicare și susținere? Nu, nu ești nebun și nu ești nici singur. Suntem mai mulți. Și poveștile noastre sunt cuprinse în această carte. O poți comanda de aici.

Impresiile lui Ildiko despre carte pot fi găsite în videourile de mai jos:

- de la minutul 21:18 până la 23:50  - aici

- de la minutul 13:25 până la 17:35  - aici

Pământul Plath – Anca Zaharia

De îndată ce deschizi volumul de poezii al Ancăi Zaharia, ai intrat într-o vâltoare. Vers după vers, mișcarea continuă, iar autoarea presară trăiri, dureri, singurătăți, învelindu-le, pe alocuri, în întrebări care nasc alte întrebări.

Trecutul, realitatea sunt greu de pus în cuvinte, dar Ancăi îi reușește extraordinar. Vor fi mulți care se vor declara nemulțumiți sau jigniți de versurile din carte, dar asta nu va schimba deloc adevărul ce reiese din ele.

Se lucrează - Munca sub lupă

Despre suferinzii care sunt acuzați că nu fac nimic.

Un caz al altor suferinzi este prezentat aici.

O ador pe Ada Milea!

Am fost aseară la Quantic, unde am văzut-o pe Ada Milea și ceilalți trei minunați (Anca Hanu, Bobo Burlăcianu și Cristi Rigman). Să fim nebuni de veseli și să ne veselim de nebunie!

Trăiască arta!

Bookfest, mai 2025

Laura Rise - Deținută, gătită de sărbătoare pentru Bookfest. 

Laura Rise – Deţinută la Bookfest

Cel mai recent roman al meu, Laura Rise – Deţinută, se va găsi pe durata Bookfest (28 mai – 1 iunie) la standul E12 al celor de la Bookbite.

Sâmbătă, 31 mai, la orele 16, voi trece pe la standul prietenilor de la Bookbite, să semnez câteva exemplare în căutare de cititori. Dacă doriţi autograf, fie ajungeţi acolo la aceeași oră, fie treceţi mai apoi pe la stand să vă cumpăraţi un exemplar cu autograf.

Bonus! O mică delectare pentru voi cu mine citind un fragment din Laura Rise – Deţinută.

Ține-te bine!

Pe stradă, o doamnă le spune prietenilor.

- Să țineți bine minte de la mine, ăsta e un proverb arab pe care l-am auzit zilele trecute. Dacă soarele ar străluci mereu, totul s-ar transforma în deșert. Avem nevoie de ploaie.

Dificultăți

Nu știu alții cum sunt, dar eu am probleme să-l văd pe Nepot ca pe un adult (va deveni cât de curând).

Deunăzi eram pe speaker și Nepot m-a întrebat – Ce mai zici? Care e viața ta?

Și m-am blocat. Eu nu vorbesc așa cu Nepot. Până mai ieri mă preocupa cum să-l fac să râdă și să-i arăt ce pisici trec prin zonă. Iar acum să-i vorbesc despre viața mea? E pregătit? 😊 Oare ar înțelege? Sau mai mult l-aș plictisi? Și, de fapt, despre ce mă întreabă?

M-am regrupat rapid și am bălmăjit ceva. Dar grija asta și-a făcut culcuș pe lângă mine. Lucrurile se schimbă, iar eu trebuie să mă adaptez.

Și totuși, ce faci în momentele ăstea? Cum schimbi macazul, cum s-ar spune?

Sigur mai sunt unchi și mătuși care trebuie să se confrunte cu aceleași dificultăți. Voi cum le faceți față?

Geniului 10 – Mircea Ignat, Florin Hălălău

˶Dar ce am fi noi astăzi dacă vieţile celor ce ne-au dat viaţă ar rămâne pentru totdeauna îngropate în uitare? ʺ

Aceasta este una din întrebările incluse în preambului lucrării ˶Geniului 10ʺ. O întrebare care m-a dus cu gândul la îndemnul lui Maria Arsene:

"Amintește-ți că memoria trebuie s-o lași moștenire.

Ca să nu moară odată cu tine.

Amintește-ți! Amintește-ți!"

 

Citind ˶Geniului 10ʺ, mi-a fost dat să descopăr cu bucurie amănunte despre București pe care nu le știam și m-am plimbat printre străzi și oameni care astăzi nu mai sunt, printre epoci, frici, speranţe și dorinţe de mai bine. Viaţa fiecăruia dintre noi căpătă o valoare specială în ochii celor care au fost atinși de gesturile, vorbele sau zâmbetele noastre.

Să joci jocul amintirii îmi pare la fel de important ca cel al recunoștinţei. Un frumos îndemn pentru ambele e chiar această carte, ˶Geniului 10ʺ.