Dacă în „Cusătoresele”, Laura și George erau personaje secundare, în „Laura Rise – Deținută” ele au devenit personaje principale.
Gata, mi-am zis, le-am răzbunat. Și m-am apucat să scriu la următorul roman. Aici nu mai avem nici Laura și nici George. Dar avem un Laur.
Hai că-i la fix!
În seara aceasta Nepot mi-a amintit că-s datoare cu Mulan. Da, i-am promis c-o să vedem împreună desenele (meu preferat), m-am luat cu viața și am uitat. Și nu-s altele mai importante decât să construim amintiri cu cei dragi.
Mâine, poate, pierim și atâta a fost.
Iar până la urmă, ăsta e un dat, nu-l putem schimba și nici n-ar trebui să ne
întristeze, dar ce bine ar fi fost să fi petrecut mai mult timp împreună!
Mă uit de câteva zile la serialul Pernille.
Am râs, am plâns și mi-am amintit că-s aici doar pentru scurtă vreme. Și e frumos
când timpul trece și pentru alții, și acești alții nu se jenează să-ți spună
că și-ar dori să petreacă un pic din el și cu tine. Asta-i nestemata existenței
noastre, oamenii care vor să-și petreacă timp cu noi. Opriți-vă și dăruiți-l,
e cel mai frumos lucru pe care-l veți realiza vreodată!
În numărul din luna
iunie, Revista Argeș mi-a găzduit un fragment. Mulțumesc din toată inima! Dacă
doriți să o răsfoiți pe îndelete, găsiți link aici.
Găsiți aici și aici alte fragmente din “Munca sub lupă. Alte
tipologii, suferinzii și soluții de comunicare” care au fost postate pe blog.
