Corporația în revista literară Argeș

În primul număr al revistei Argeș din acest an, Cristian Meleșteu scrie câteva cuvinte despre Corporația. Mulțumesc! Dacă doriți să răsfoiți revista, o găsiți aici.

„Întoarce-mă la mine” și „Rămâne-mi” de Alex Andronic

Cărțile acestea două constituie un vălătuc pe care îl desfaci cu grijă, nu pentru că ți-e impusă, ci îți impui tu să îl desfaci ușor, luând puțin câte puțin din fiecare experiență povestită, din fiecare concluzie ori întrebare și să te înfrunți, să te privești, să te întrebi și să te ierți.

Cititorii sunt martori ai unei disecții care este făcută într-o manieră cumpătată, dar nu mai puțin dureroasă.

În „Rămâne-mi” avem intervenții ale Eului către Micul Eu. Doar cine n-a trecut prin pierderi, suferință, depresii n-ar putea înțelege rolul lor binefăcător și necesar.

Și pentru că orice aș scrie eu, mai convingătoare sunt textele din carte, am ales două fragmente pentru fiecare dintre cele două cărți.

 

Fragment din „Întoarce-mă la mine”

„ ...

Cred că ăsta e lucrul pe care l-am înțeles în primii ani de terapie, faptul că un lucru negativ nu trebuie și nu are voie să le anuleze pe cele pozitive. Mi-a luat mult timp să înțeleg cât de mare poate fi impactul unei acțiuni pe care o facem de cele mai multe ori fără să ne gândim înainte. Tu când ai țipat la cineva ultima oară? Când te-ai răstit? I-ai zis vreunui om că nu-l mai suporți, deși nu ăsta era adevărul? Eu, da.”

 

Fragment din „Rămâne-mi”

„ ...

Adevărul e că iubirea nu e niciodată o certitudine; e o luptă continuă între ceea ce simțim și ceea ce gândim că ar trebui să simțim. E un pariu pe care îl facem cu noi înșine, mizând pe iluzia că, de data aceasta, s-ar putea să fie diferit. ”

Râurile din ceruri - Elif Shafak

Poate că blândețea ce transpare din scrierile lui Elif Shafak este motivul pentru care cărțile ei îmi sunt atât de dragi. Iar cea mai recentă carte a lui Elif susură și te împresoară și te găsești închizându-i coperta complet renăscut. O minunăție de carte pe care vă rog să n-o ratați!

 

Un fragment din carte:

‘…..

Arthur se gândește pentru o clipă. 

- Dl. Bradbury mi-a spus că sunt bun să remarc ce altora le scapă – nu sunt sigur că acest lucru poate fi numit talent.

Autorul zâmbește. 

- Mie îmi pare un adevărat dar. Poate că ai nevoie de timp să înțelegi cum ai putea să-l folosești. Când răsare, soarele este plăpând, și apoi, cu cât ziua înaintează, el capătă putere.

….’

 

Veți înțelege rostul videoului de mai jos odată ce veți fi citit cartea.

Toate șansele din lume

Cum știi că nimic nu ți-e potrivnic și chiar și ce nu îndrăznești să visezi se poate împlini?

Când îi scrii lui Nepot mesaj ca să-i mulțumești că ți-a procurat halvița aia tradițională la care tot poftești de ceva vreme (mânca-l-ar Tuși!), iar Nepot îți răspunde în franceză.

Gata, 2025, mă declar pregătită!

Cel mai măreț cadou

 

Prima lecție

Am primit deja prima lecție din an de la o fetiță de 6 ani care a călătorit singură cu avionul vreo 3 ore - când ești singur, cântă-ți să-ți faci curaj.