Când suntem copii, cei care au grijă de noi își fac
datoria de a ne informa despre eventualele pericole la care ne expunem dacă
investim străinii cu prea multă încredere.
Este până la urmă o metodă sigură să ne protejeze, dar și
să ne ajute să ne protejăm noi înșine de lucrurile pe care nu le cunoaștem sau
nu le putem înțelege deoarece nu avem experiență de viață.
Când creștem, crește și experiența odată cu noi. Unii
devin mai atenți, alții se baricadează în carapace, iar cei mai puțini nu-și
învață lecția niciodată, indiferent de cât de multe bobârnace și-au luat –
pentru ei, încrederea în umanitate este ceva ce se oferă din oficiu.
O emisiune foarte interesantă a unui francez – J’irai
dormir chez vous (Dorm la dumneavoastră) – este
o parabolă foarte frumoasă a stadiului în care se găsește pe glob încrederea în umanitate. Pe lângă
detalii geografice, culturale și sociale, emisiunea pune accent exact pe asta –
Cât de mult ai încredere în oameni? Cât de multă încredere îți inspir? Pot
dormi la tine diseară?
Ca un făcut, îmi pare mereu că cei mai săraci și care
trăiesc în condiții precare sunt mai dispuși să-și împartă spațiul locativ,
mâncarea sau apa cu realizatorul emisiunii.
Recunosc, văd o anume excentricitate în a primi un
necunoscut în casa ta, un străin pe care nu l-ai mai văzut niciodată, care te
filmează și îți filmează casa – chiar un reality show. Și totuși... destul de
mulți oameni îl primesc să petreacă noaptea la ei acasă.
Eu mă regăsesc în prima categorie. Cu adăugirea că
încrederea trebuie obținută, așa că nu mă arunc cu capul înainte. Adică, nu voi
începe să-i încânt auzul cu minunata mea voce chiar din primele momente de când
fac cunoștință cu cineva. Pentru astfel de performanțe consider că trebuie să
fii pregătit. Să te aștepți la expresia artistică, căci altfel cum ai putea s-o
apreciezi?!
Uneori mi se întâmplă să mă surprind cu încrederea pe
care o am în anumite situații sau oameni. De pildă, prin 2015, locuiam în
Rusia. Învățasem relativ ușor alfabetul chirilic – asta și pentru că mi-a fost
drag să descopăr litera r precum o scriam pe când nu învățasem bine literele
latine, adică invers – vreo două-trei cuvinte pe care să mă bazez la nevoie.
Așadar, în 2015 mă găseam în acerbă căutare de lucru.
În ziua de care vă povestesc, eram în drum spre un
interviu pentru un post de profesoară de limba engleză. Îmi schițasem pe o
coală de hârtie ruta de urmat pentru a ajunge la școala privată, însă la un
moment dat m-am pierdut. M-am întors și reîntors de multe ori pentru a relua
drumul corect, dar n-am reușit. Am îndrăznit cu puținele cunoștințe de limbă să
întreb trecători. Oameni care nu vorbeau deloc limba engleză, dar care se
arătau dornici să mă ajute. La un moment dat, m-am apropiat de un grup de
blocuri. Eram pe strada unde se găsea școala. Și totuși, nu o vedeam.
Ușa de metal (o ușă standard pentru blocurile din Rusia) a unui bloc de vreo 12
etaje s-a deschis și de acolo a ieșit un domn. Ajunsesem la limita răbdării și
disperarea mi-a dat ghes să-i cer ajutorul. I-am arătat foaia cu numele străzii
și cel al școlii. Văzându-l ieșind din bloc, m-am gândit că trebuie să știe pe
unde ar fi.
Privirea lui mi-a dat de înțeles că habar nu avea. Dar
mi-a făcut semn că va căuta pe telefon. Folosea doar câteva cuvinte din limba
rusă, realizând că nu aveam cum să pricep mai mult. Îmi făcu semn către mașină.
Își puse telefonul la încărcat acolo și introduse numele străzii. Harta se
încărca cu greutate, dar într-un final apăru un itinerariu. Domnul îmi făcu
semn să urc. Și am urcat. Am mers maxim 2 minute, suficient cât să dăm roată
blocului și să ajungem în fața școlii. I-am mulțumit domnului și am coborât,
iar apoi m-am dus la interviu. N-am realizat decât după ce am ieșit de la
interviu că mă expusesem unui pericol. Eram străină și nu vorbeam aproape deloc
limba locală, o țintă tocmai bună. Scopul pe care îl aveam, însă, îmi
paralizase temerile. Dar totuși un sentiment aparte își făcu loc. Acela că am
avut încredere, iar încrederea mea n-a fost înșelată. Tare frumos mai este să
descoperi că suntem oameni printre oameni și ne putem ajuta fără a avea un scop
sau vreun beneficiu ascuns.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu