Romanul „Ridicat de la pământ” are propriul său spirit. Un
spirit care te subjugă după bunul său plac. Începe maiestuos, aș zice, cu un citat din Almeida Garrett:
(Îi întreb pe economiștii politici și pe moraliști dacă au calculat vreodată numărul de persoane care trebuie să îndure mizerie, muncă excesivă, demoralizare, degradare, ignoranță, nenorocire copleșitoare și sărăcie lucie pentru ca un singur om să devină bogat.)
Dacă esențele planetei pe care
locuim ar trebui descrise în cuvinte, romanul lui José Saramago ar reuși
într-un mod mișcător să le explice neinițiaților despre adevărurile
tereștrilor.
Romanul e scris cu dragoste. De fapt, cu multă dragoste pentru
oamenii care lucrează pământul, care știu ce înseamnă o simplă schimbare de
nori, un foșnet al grâului, o bătaie de vânt și ce implicații ar putea avea
acestea asupra recoltei. De asemenea, romanul aduce laudă celor simpli care au
reușit, prin sacrificiile lor, să se ridice împotriva latifundiarilor
portughezi, indiferent de regimurile politice pe care le-au traversat.
Vremea-Rea (numele familiei pe care este centrat romanul, în limba portugheză
Mau-Tempo) nu este deloc o opreliște, și ar putea să servească drept sprijin.
Un plus de farmec îi aduce romanului vocea naratorului, care se îmbină
într-un mod inedit cu cele ale personajelor. Și dacă n-ai trăit vreodată
dependent de fructul pământului, tot te vei găsi vibrând în timp ce parcurgi
aceste pagini.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu