Pesemne ca de mica am demonstrat abilitati artistice, iar
tata a fost convins - pana la un punct - ca am sa ma fac mare croitoreasa. Ce-i
drept, dulapurile mele pastreaza bucati de materiale taiate, inseilate si
abandonate in spiritul sperantei ca imi voi apleca inca o data talentul
croitoresc asupra lor.
De cand ma stiu am tot avut prin preajma modele
vajnice de femei cu talent la croit sau cusut haine. Mama a fost prima care a
dat tonul. Apoi a urmat sorel. Ea a dus preocuparea la un nivel mai inalt. O
data pe luna revista Burda aparea la noi in casa. Dusumeaua dormitorului nostru
era mai mereu plina de tipare, materiale, centimetru, papiote si foarfece.
Sorel croia minunatii de costume, taioare, rochii si fuste. Mi-amintesc si acum
cravata rosie pe care si-a facut-o singura, cu ajutorul tiparului din revista.
Dar piesa de imbracaminte complet avangardista pe care o pastreaza si astazi
memoria mea e fusta-pantalon. Facuta din doua materiale diferite. Unul pentru
fata si altul pentru spate. Ei bine, si atunci cum sa nu ai un ochi format
pentru haine cand ai crescut pe langa astfel de creatori talentati?!
Chiar azi ochiul meu format a remarcat un sacou
din stofa. Mi-e un pic cam mare la umeri, dar nu constituie o provocare pe care
eu sa nu o pot onora. M-am inarmat cu doua foarfece, una mai mica si alta mai
mare, cu un ac si ata. Mi-am luat un minut sa analizez bine ce aveam de
facut. Am desfacut o maneca. Am taiat nitel din umar si apoi am inceput sa
prind maneca la loc. A fost la fel ca in povestea croitorasului cel viteaz.
Doar ca invers. Am cusut prima data, strans si bine. Rezultatul final ?
Maneca prezenta valuri. Nu-i nimic, mi-am zis, o desfac. Am desfacut-o si apoi
am cusut-o inca o data. Am terminat si am probat-o. La fel ca prima data. Cu
doar o singura diferenta : maneca strangea mai tare. Si apoi am avut
momentul ‘evrika’. Trebuia sa incep a inseila materialul si apoi dupa aceea sa
incep sa cos. A fost un proces cognitiv prea intens trait. Trebuia sa ma
opresc. Sa-mi revin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu