Despre noi

Îmi plac culorile. Anii mei se împart în mici perioade în care o anumită culoare mi-a dominat garderoba, dar și spațiul de locuit. Acum mă zbat între galben, bleu deschis și verde smarald. Și nu mă rușinez. Este felul meu de a relaționa cu viața, exprimându-mă prin culoare. Pot zice doar că mi se întâmplă să mă amuz când descopăr prin lucrurile mele minim două obiecte vestimentare care au aceeași culoare. De parcă le-am cumpărat pentru a îmi verifica dragostea pentru culoarea respectivă sau poate chiar atenția la lucrurile pe care mi le cumpăr.

Plimbându-mă prin București, realizez că și altora le plac culorile. De la înfrumusețările din gard, la poleiala aurită a coamei unor lei gri, la acoperiș, la forma și scrisul de pe cutia poștală, la covorul de la intrare, la tipul de sonerie și așa mai departe. Bucureștiul este un oraș colorat. Avem bannere mai peste tot, iar magazinele se întrec în oferte tentante nu doar prin reduceri, dar și atrăgătoare ochilor.

Zumzăiala oamenilor pe când treci prin fața unei piețe se încadrează și ea în coloristica orașului. Accente, regionalisme, arhaisme, zboară și ele pe deasupra oamenilor precum acele prafuri colorate pe care le arunci vara la mare pentru a-ți crea o mică bucurie cu înfățișare de curcubeu. Încetinești pasul și te bucuri un pic de o asemenea diversitate. Privești fețele oamenilor. Unii dintre ei sunt cu adevărat bucuroși să discute, să împărtășească, să asculte și să vorbească din nou. Avea dreptate cel care zicea că făcutul pieței nu este doar despre cumpărături, ci despre socializare, despre a da semenilor de veste că trăiești, că ai experiențe și că vrei să le împarți cu ei.

Treceam ieri pe lângă un astfel de tablou, savurând paleta de culori când din vitrina unui magazin de obiecte pentru casă mi-a atras atenția o foaie simplă, în format A4, scrisă cu cerneală albastră.

‘Avem mușama!’ te invita să intri. Să ceri, să-ți procuri alte și alte culori care să se îmbine cu cele pe care le ai deja cu tine și la tine.

Mi se mai întâmplă să fiu întrebată despre noi. Pauza pe care o fac nu apare deoarece nu știu ce să răspund, ci încerc să înțeleg ce fel de răspuns caută cel ce întreabă. Despre noi, despre români, sunt multe de spus. Dar un lucru e sigur. Ne plac culorile. Uneori le aranjăm estetic, alteori nu. Iar asta și pentru că esteticul nu este neapărat principala cerință. Importantă este culoarea și ce transmite ea.