R.M.N., 2022

(fotografie preluată de aici)

Cum sunt foarte interesată să văd filmele noi românești, nu puteam să nu merg să văd noul film R.M.N.  regizat de Cristian Mungiu.

Până la sosirea în sală, m-am gândit că denumirea filmului este trimitere directă către o radiografie făcută personajelor. În sală, m-am gândit la numele țării, România, reprezentat fără vocale. După terminarea filmului, când sfârșitul m-a lăsat cu întrebări despre o serie de simboluri remarcate, am căutat păreri în diverse articole și am ajuns la alte variante, care mai de care mai interesante, printre care se numără ’rămân’ și ’român, maghiar, neamț’.

Mergând mai departe, către corpul filmului, Matthias se întoarce val-vârtej în satul său din Transilvania și descoperă că băiatul său nu mai vorbește în urma unei întâmplări care i-a cauzat multă frică. Preocupat să găsească o soluție cât mai curând pentru a-l scăpa pe fiul său de această frică, Matthias își împletește povestea cu alta, cea a unor muncitori sri lankezi, veniți să lucreze ca brutari în cadrul unei fabrici de pâine.

Lucrurile degenerează, iar satul este curând împărțit în două tabere – cea care susține plecarea muncitorilor sri lankezi și cea care nu o susține.

În căutarea mea de păreri despre finalul filmului, am găsit un comentariu care susține că filmul ar prezenta românii drept rasiști și xenofobi. Eu susțin că nu. Filmul joacă rol perfect de oglindă pentru oricine, fie el european sau de pe alte meleaguri. Sunt tratate teme universale, de la viață, moarte, discriminare, toleranță, dragoste la lupta pentru supraviețuire. Și apropo de universalitate, a fost frumos momentul în care copiii cântă balada Miorița în limba maghiară, potențându-i și mai mult semnificațiile.

Note discrete de realism magic mi-au părut prezente, pe ici pe colo – nu divulg, fiți doar atenți la băiatul lui Matthias. Spre finalul filmului e un moment care m-a sensibilizat teribil, construindu-se o piramidă simbolică băiat-care-ține-tată-care-ține-tată.

Cât despre final… ei bine, am câteva interpretări, dar n-aș vrea să divulg din greșeală din farmecul filmului.

Mergeți să vedeți R.M.N. al lui Cristian Mungiu. Este sublim, la fel ca melodia care-i îmbrățișează finalul.