Hai să vă
spun un secret. Mă plâng. Da, mă plâng. Din când în când, îmi fac o tolbă cu
toate cele care nu merg după voia mea și îmi plâng de milă. Vai, nimeni nu mai
are probleme ca ale mele (citat exact din filmul Un cuplu bizar – pe care dacă
nu l-ați văzut, ați face bine să îl vedeți – când Felix îi spune lui Oscar că se
urăște, iar Oscar îi răspunde:
‘Ei da, nu te urăști, te iubești. Și crezi că nimeni nu are probleme
mai mari ca ale tale’).
Și nici nu
mă pot blama pe mine pentru toate problemele mele, deși circulă atâtea teorii
care susțin că am atrage ce ni se întâmplă. Nu, nu sunt de acord cu ele.
Nu atrag
oameni care se tem până și de umbra lor, oameni care nu înțeleg importanța
cuvântului dat, oameni care sunt în stare să calce peste cadavre pentru a-și
obține scopul, oameni care au probleme de administrare a furiei, oameni care
aruncă în alții cu injurii sau doar cu vorbe goale, oameni care cred că le știu
pe toate și tocmai de aceea le fac ei pe toate și nu-i lasă pe alții să facă lucrurile de care sunt
responsabili (și ce dacă au experiență?! cu toții sunt niște incompetenți!),
oameni care nu au încredere nici măcar în ei și deci cum ar putea să aibă
încredere în alții?!...
Judecând la
rece, uneori totul se rezumă la a face pace cu ce ai în jurul tău și nu poți
controla. Nu poți decât să te încurajezi spunându-ți că ți-ai făcut partea ta
de treabă, iar dacă lucrurile nu au ieșit cum ai vrut pentru că ai fost
împiedicat să le faci cum ți-ai fi dorit, vinovăția este a altuia.
În plus, nu
sunt de acord nici cu ideea ‘Ce vrei?! Așa
va fi mereu. Oriunde mă duc, oriunde mă întorc, voi găsi aceleași probleme. Mai
bine îndur și văd ce pot învăța din asta. Este o lecție și trebuie să o învăț.’. Nu, nu este o lecție, este o pură
nebunie din care vei ieși cu nervii tociți, frustrat și fără vreo tragere de
inimă că vei mai putea face ceva vreodată. Aș zice chiar că e și o lipsă de
grijă față de cei dragi – de ce le-ai arăta un spectacol al unui om înfrânt?!
De multe ori, soluția este să arzi podul
care te leagă de o situație sau o persoană care te face să te simți imobilizat.
Să pleci este cea mai bună lecție pe care ți-o poți da.
Să nu uităm că unele frâie sunt la noi. Precum
a afirmat Eleanor Roosevelt – Nimeni nu te poate face să te simți inferior fără
acordul tău.
Să ne plângem, deci, căci face bine să
dăm drumul diavolilor strânși în noi de atâtea frustrări. Să ne plângem și să
realizăm că nu ne putem pune stavilă unor situații, iar că uneori trebuie să ne
recalibrăm atenția pentru a merge mai departe. Exact ca în versul din cântecul
acesta: 'nu voi putea opri niciodată ploaia doar dacă mă plâng'.
Mergem prin
ploaie și ajungem acolo unde avem nevoie. Mai puternici!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu