Tot cu gândul la tine, Măiestrică!

Azi se împlinesc 98 de ani de la nașterea lui Vlad Mușatescu. Zic să-l sărbătorim cum se cuvine, citindu-l.

Fragment din ‘Aventuri aproximative’, al treilea volum.

“…

A doua zi, înțolit în costumul cel mai deschis (la culoare, nu la nasturi), ca să-i ridic tonusul omului meu drag, urcam. În tren. Direct la vagonul-restaurant. Unde i-am găsit pe amândoi. Și pe Franz, și pe Titus. Omenindu-se ardelenește. Cu Turț. Plini de voioșie, sporovăiau între ei, ca și cum ar fi plecat în Hawai.

-       Ce, sunteți bolânzi, i-am luat eu tot pe ardelenește, ca să nu deteriorez atmosfera, beți vitriolul ăsta pe stomacurile goale?

-       Suntem! Dar și cu lipsuri... Adică, de-a dreptul, fără parale!, m-a informat Munteanu.

-       Să-ți fie rușine! Nu mi-ai spus o vorbă că suferi și de boala asta. Las’ pe mine!

Și-am plecat imediat după șeful vagonului-restaurant. Când i-am spus că are de oaspeți câțiva reprezentanți din sectorul de cultură, s-a arătat emoționat, asigurându-mă că ne-acordă întreg sprijinul său. I-am precizat în ce constă, comandându-i niște coaste de purceluș, cât mai fragede și grăsuțe, cu pilaf și cartofi prăjiți, ca garnitură.

Nu trecuseră nici cinci minute și însuși șeful se-nfățișa cu platoul la masa noastră. După ce ne-a urat poftă bună, mi s-a apropiat la ureche și m-a întrebat în șoaptă:

-       Lucrați în cultura mare sau mică, dacă nu vă supărați? Că și eu mi-s agronom. Muncesc aici, fiindcă-s plătit mai bine și mai văd și țara pe gratis.

...”