Teatru ieftin în deconstrucție

A sosit momentul să vă vorbesc despre teatru. Nu cel clasic, pe care îl puteți găsi în sala de teatru. Ci acela care se joacă de către amatori dornici să pară convingători. Aproape că nu e zi în care să nu remarc o scenă de teatru ieftin. Și cum strâng de ani de zile dovezi și euforii exagerate, astăzi a sosit momentul să dau în vileag indicațiile de scenă, după care cred că se ghidează asemenea actori.

Nu judec, nu condamn și nici nu transmit îndemn la oprire. Această artă se găsește încă de dinaintea sosirii mele pe pământ și va dăinui și după plecarea mea. Eu încerc să îmi îndeplinesc un alt rol, acela de scriitor, fidel reporter al timpurilor în care se găsește.

Iată mai jos observațiile mele despre diverse puneri în scenă ale teatrului ieftin:

Cum să mimezi o experiență minunată

Cască ochii și gura, dă rapid din brațe. Așa vei transmite mesajul că până la vârsta aceasta nu ai avut șansa să trăiești o asemenea experiență banală. Dacă gesturile tale sunt însoțite de declarații prea înfocate cu privire la eveniment, cu siguranță toată lumea te va crede.

Cum să convingi că ești impresionat de o relatare

Impune-ți o scurtă nemișcare a feței, așa vei transmite mesajul că șocul este atât de mare încât te-a paralizat. Apoi, cască gura și emite oricare interjecție. Important este sunetul; restul vor fi atât de convinși de reacția ta, încât vor ignora dacă interjecția emisă de tine chiar denotă sentimentul pe care încerci să-l mimezi. Nu uita să bulbucești ochii. Doar știi că ei sunt oglinda sufletului și apoi riști ca cei din jurul tău să observe că apele lor nu se mișcă deloc (deci nimic nu se mișcă nici în sufletul tău). Căscând ochii îi vei deruta, creând o oarecare mișcare. Încearcă să nu ai contact fizic (îmbrățișare sau strângere de mână) pentru că te-ai putea da de gol.

Greșeli în discursul motivațional

Da, e clar, nici tu nu ești prea convins de mesajul pe care trebuie să-l transmiți, însă știi că e obligatoriu să motivezi. 
‘Repetă. Repetă. Repetă.’, parcă așa suna vorba unui mare înțelept. Atunci n-o să te pui chiar tu împotriva înțelepților. Adulții sunt și ei niște copii, singurul lucru care îi diferențiază de minori fiind costumele office. Știi bine că învață prin mimetism, așa că încearcă să le fii inspirație. 
Nu contează despre ce le vorbești, important este să te prefaci că ești convins de cele spuse și să repeți întruna aceeași idee. Desigur, poți include și alte elemente în discursul tău, însă nu uita să revii asupra aceleași idei. 
Oamenii care au mai puțin de un singur neuron sau cei care nu au fost deloc atenți data trecută, te vor crede și se vor lăsa inspirați. Pe ei trebuie să mizezi.

Când greșești și arăți că, de fapt, nu-ți pasă

Adresezi o întrebare cuiva. Aștepți secunda în care persoana își încheie răspunsul. Întrebi repede altceva.

Cum să râzi la o glumă pe care nu ai înțeles-o sau pe care nu o consideri amuzantă

Cască gura cât mai mult. Închide ochii și emite cel mai tare sunet. Dacă iese nițel răgușit, ești pe drumul cel bun.

Cum să te prefaci că te simți bine

Ești îmbufnat, enervat din varii motive. Se termină discuția/ întâlnirea și realizezi că poate ai dat-o în bară și cei cu care ești s-ar putea gândi că nu te simți bine (deși ei păreau, în ciuda îmbufnelii tale, să se simtă bine și chiar încercau să te binedispună). Ce să faci? Ia-ți la revedere cu: vă mulțumesc că m-ați făcut să râd!

  

Cum să arăți că ești inteligent

Încruntă-te. Soarta întregii lumi te preocupă. Restul… aceia care râd ca descreierații la niște chestii odioase numite bancuri sau replici spumoase… sunt niște cretini. Evident! Tu le ești net superior. De aia nu zâmbești sau râzi vreodată. Pentru că ai greutatea întregii lumi pe umerii tăi.

5 motive să citești cărți

N-am fost încă de la începuturi flămândă de cărți precum sunt astăzi. L-am citit pe Vlad, m-am îndrăgostit de scrierea lui, însă apoi (când am terminat cărțile scrise de el) a urmat o perioadă fără cărți.

Cred că impulsul cel mai puternic l-am primit odată cu citirea cărții 'Adevărul despre cazul Harry Quebert'. Citeam, pe atunci, din când în când, iar cartea asta mi-a amintit de mirajul pe care îl declanșează o poveste bine scrisă. 

Pornind mai departe, am avut noroc să găsesc multe cărți faine dar și multe cărți cu care nu trebuie neapărat să-ți pierzi timpul (și uite așa am inventat regula de 100; dacă o carte nu mă convinge după primele 100 de pagini, trec la următoarea – precum bucătarul din Seinfeld care zicea ‘Tu nu mai ai dreptul la supă. Următorul!’- căci sunt atât de multe cărți de citit și atât de puțin timp). 

Când am plecat în Germania, colegii mei de muncă (de la vremea aceea) au avut grijă să mă înarmeze cu trilogia ‘Millenium’. Am devorat cărțile acelea.

Nu mult după aceea, m-a găsit ‘Recviem pentru nebuni și bestii’ a lui Augustin Buzura (o carte pe care nu mă satur să o tot recomand), care pe lângă faptul că m-a apropiat de literatura română, m-a scapat și de prejudecățile conform cărora românii au o oareșce scriitură anostă, lungă și deloc fermecătoare. Iar pe lângă Buzura, mă veți auzi mereu recomandându-i pe Ana Blandiana, Zully Mustafa, Otilia Țeposu și Ana Barton.

Iată doar câteva din cărțile care m-au adus mai aproape de dragostea de lectură. Cine știe, poate și voi veți găsi inspirație în ele. Un lucru este sigur: nimeni și nimic nu vă poate determina să citiți mai mult. Trebuie să vreți, dar mai presus de voința voastră stă cartea. 
Da, cartea. Ea este în măsură să vă farmece, să creeze o oarecare dependență de sentimentul sublim pe care ți-l lasă lectura unei cărți.

Și pentru că-s omul care face promisiuni și ține mereu să le respecte, purced și la motivele de care vă pomeneam în titlu.

1.     Descoperire

Fie că vorbim despre subiecte noi sau întâmplări similare cu ce ți-a fost dat să trăiești, vei fi surprins/ surprinsă să descoperi aspecte la care nu te-ai gândit.

Eu mă declar fermecată de mintea omului (adicătelea, sunt mereu în căutare de cărți care să-mi arate un pic mai mult decât ce am apucat să înțeleg până acum despre misterul care este omul). Cred că și de aia îmi plac thrillerele (acolo ai din plin vedere către mintea omului care funcționează în condiții de stres, presiune, frustrare, fericire și câte și mai câte) pentru că o atenție deosebită i se acordă analizei faptelor dar, uneori, și psihicului personajelor implicate.

2.     Conversație

Vei descoperi că vei putea conversa cu mult mai multă ușurință. Te vei simți mai dezinvolt, vei intra cu mai multă facilitate în vorbă cu oamenii, poate chiar despre cărți sau viață. În plus, vei putea face recomandări de cărți – ceea ce nu e chiar de colo. Mai mult, vocabularul ți se va îmbogăți și te vei surprinde chiar tu folosind cuvinte pe care nu obișnuiești să le folosești de obicei.

3.     Trăire

Bine, ați auzit/ citit asta de câteva ori bune. Cei care citesc pot trăi atâtea vieți câte cărți citite. Pe lângă asta, cititul unei cărți îți furnizează o anumită trăire, o experiență (chiar dacă nu se regăsește în viața reală) cu care îți vei îmbogăți orele.

4.     Varietate

Niciun gen de literatură nu este mai prejos decât altul. Gama din care poți să alegi este atât de largă încât chiar și cel mai pretențios dintre noi își poate găsi ceva de citit pe gustul său.

5.     Relaxare

Ultimul motiv, dar poate chiar cel mai important dintre toate. Cititul te relaxează. Tocmai de aceea există o grămadă de studii care atestă importanța cititului în depresie. Oamenii se deconectează de la problemele lor și își iau o scurtă perioadă de respiro.

Momentul cel mai frumos este când, pe lângă faptul de a mă simți relaxată, schimbând subiectul la care mă gândesc, pot găsi soluții la chestiunile care mă preocupă, pot găsi inspirație și o stare de bine datorată posibilității de a zbura cu mintea către alte tărâmuri.

File line și inspirație pentru proiectele voastre!