Năsucul umed al
unui hârciog
Vestește clar
venirea toamnei.
E frig și am să
prind zălog
De mâine am să-i
cânt lucernei.
Plină de flori
albastre, ea nu știe
Că noi, ceilalți,
rodim pe rând și aiurea.
Visăm, și nu
plătim simbrie
Și ne-mbăiem doar
lunea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu