În general,
oamenilor le place să creadă că drumurile se parcurg doar mergând înainte.
Schimbi peisaje, capeți experiență, curaj etc. Ce sens are să mai privești
înapoi?! Cu atât mai mult, ce sens are să te întorci înapoi?! Fie chiar
și numai în timp.
Uite că are. Și
sensul se îngroașă cu atât mai mult cu cât avansezi, citind, de la o povestire
la alta. “Octombrie, ora opt”, ca și “Recviem pentru nebuni și bestii” a lui
Augustin Buzura, reprezintă pentru mine dușuri reci pentru conștiință. Oricine se teme că are să răcească în urma lor,
să nu o facă! La căldură fiind, riscul e neutralizat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu