De câțiva ani încoace remarc o schimbare. În ale culorilor. Nu am mai căutat și nici găsit preferințe pentru anumite culori. Am rămas tot la galben, verde-smarald și mov (meuv, pentru prieteni).
În schimb, sunt foarte atentă la brazi. Mă delectez privindu-i și mi-a
cășunat să mi-i aduc aproape. Cât pot și eu. De fapt, foarte puțin – cu o cană.
Și delectându-mă cu apropierea aceasta, stăteam și mă întrebam dacă nu
cumva am atins maturizarea (sunt unii care o așteaptă, eu mai am încă rezerve),
dacă această oareșce statornicie nu se poate denumi așa. Oare cum arată
maturizarea?
Și am găsit răspuns. Când îţi comanzi o cană, dar mai
cumperi încă una, de rezervă. Să fie și s-o ascunzi pe undeva, bine, ca în
cazul în care o spargi pe una, să ai s-o înlocuiești. Dacă nici asta nu e
maturizare?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu