Nu știu dacă ați remarcat, dar suntem în plină epidemie. Și nu de
gripă. Pe lângă faptul că ne grăbim… Rău, dar rău de tot ne grăbim... Apoi, este
clară treaba că nu ascultăm. Sau nu mai ascultăm. Ne concentrăm atât de mult
asupra răspunsului nostru sau cum să întoarcem discuția la un subiect pe care
îl găsim interesant, încât înțelesul vorbelor celuilalt zboară fără măcar să ne
atingă ușor timpanul.
E îngrijorător. Scriu asta și pentru că m-am surprins cu urechi
surde și minte fremătândă la momentul în care voi prelua cuvântul. Eu, care mă
mândream atâta cu atenția mea de neclintit!
Și am să mă țin tare și n-am să dau vina nici pe era modernă, cu
toate smartphone-urile și tabletele ei, și nici pe nestatornicia tinereții. Pun
la cale o nouă strategie – a asculta cu atenție. Și vă provoc și pe voi. Începeți
de la pasul înapoi de la voi și pasul înainte, către vorbitor. Poate e cazul să
vă și avertizez. Există riscul să descoperiți alte păreri decât ale voastre. Să
nu vă temeți!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu