Titlul provocator merită lectura cu prisosință. Nu veți fi
dezamăgiți. Vă spune asta un profan, fără studii în domeniu și pretenții cum că ar
înțelege mai mult.
Când eram copil, nu mi-am pus niciodată problema repetiției. Era
frumos că iepurașul venea cu încălțări noi, iar Moșu’ mă umplea de cadouri, printre care ciocolata era regină. Peste ani, m-am
regăsit întrebându-mă la ce bun toată ciclicitatea asta. Ei bine, avem
anotimpuri, dar de ce trebuie s-o luăm de capăt cu porcul sau cu iepurele. Și
până la urmă, orice creștin se consumă psihic și spiritual cu toată trăirea de
la naștere la moarte și înălțarea lui Iisus.
E frumos descrisă în cartea lui Mircea Eliade
nevoia asta a omenirii, înscrisă în ADN, de a găsi rost și menire pentru orice.
De a face timpul să pară mai puțin trecător, mai puțin implacabil și mai mult
la dispoziția noastră – căci mereu se întoarce; iar e Crăciun, iar e Paște, iar
e An Nou. Și mai departe, frumos e trasată și explicată cum apare ea la
indieni, de unde vine și karma. Ideea
că orice ai suferi, la un moment dat vei fi răsplătit. Sau dacă ai făcut fapte
rele, ele te vor urmări și vei plăti la un moment dat în viață.
Nevoia asta gravă a ființei umane de a găsi o
explicație pentru orice. Sau o balanță. Cât de mult ne sperie neexplicatele!
Citind am realizat că o ‘eternă reîntoarcere’ se găsește în
relația copil-familie. Căutăm cu disperare în proaspăta ființă ceva să ne
reprezinte pe mai departe, să dăinuim, să trăim prin ei... să ne reîntoarcem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu