Filmul 'Sieranevada', regizat de Cristi Puiu, îmi pare a avea structura unei cepe. Foiță după foiță, descoperi fețe noi ale unei persoane, ale unei întâmplări, ale unei relații. Personajul principal al filmului îl constituie familia românească neaoșă. Și mă bazez pe această concluzie după râsetele din sala de cinema cu privire la 'momentele din familie'. Ceva, chiar și cel mai nesemnificativ detaliu din peliculă se regăsește în familia noastră, a tuturor.
Varietatea de subiecte dezbătute în cadrul filmului e largă. Fie tânăr ori bătrân, ceva din film rezonează cu/ în noi. Preferatul sau urâtul subiect, comunismul, este tratat și el. Dar discuția nu se oprește aici. Sunt dezbătute și clișeele după care ne tot încăpățânăm să ne conducem viața; netul și ce importanță are în viața noastră și teoria conspiraționistă.
'Sieranevada' ar putea fi catalogată drept o comedie. Ceea ce n-ar fi incorect. Sunt faze din film la care râzi cu lacrimi. Dar aș greși să cataloghez astfel filmul într-o manieră seacă și demnă de îndosariere sterilă.
'Sieranevada' e exact ca în imaginea de mai sus. Un tablou, și pentru cine dorește o capodoperă. Dar nu un simplu tablou. Un tablou în mișcare, precum ochii Giocondei care ne urmăresc oriunde ne-am muta. Este reprezentarea vie a românismului (și nu acela de care trebuie să ne rușinăm), așa cum a evoluat el în ultimii 27 de ani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu