De atata vreme am
asteptat sa-mi creasca aripi!
Eram aproape sigura ca imi vor creste in timpul somnului de frumusete. M-am
trezit intr-o dimineata si am decis ca era deja timpul sa ma opresc din visat.
Si am deschis ochii. Privirea mi-a cazut asupra-ti si de atunci am auzit in
continuu sunetul duios al unor clape de pian rosu, aflat undeva departe. Acum
nu mai visez ca zbor peste campii si delte. Acum zbor. Fara aripi. De fapt, am
primit cadou o pereche de aripi, dar le-am pastrat in cutia lor speciala,
incercand sa nu le uzez si sa le pastrez noi cat mai mult timp posibil. Si
astfel am invatat ca poti ajunge intr-un punct indepartat mai usor decat
intr-unul apropiat, iar drag nu e un substantiv sau un adjectiv, ci o lupa.
Trebuie doar sa stii cand s-o folosesti. Dar lucrul cel mai important este sa
nu o ridici niciodata, niciodata pana la ochii tai. In schimb, sa te asiguri ca
iti apleci privirea prin ea, si nu invers. Lucrurile sunt mereu mai clare
atunci cand nimic nu-ti distrage atentia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu