Minunatul de Julian Barnes are povești încântătoare în această colecție. Analize sufletești de o rară finețe, mărturii, prejudecăți, așteptări, deziluzii, speranțe.
Julian Barnes nu scrie. El aduce cuvintele împreună și le dă tonul, iar
ele, cuminți, își găsesc mereu locul în inima noastră.
Câteva fragmente care să ateste minunăția talentului lui Barnes.
“...
- Ei bine, zise Jane, încercând să-și ascundă un puls de voioșie. Mereu am crezut că scriitorilor le este mai cu folos când le merg lucrurile rău decât bine. Este singura profesie în care eșecul poate fi valoros, căci duce la ceva.“
“…
- Ai citit cărțile tinerilor ăstora de care
vorbește toată lumea?
- Nu. Cred că au deja suficienți cititori, nu
crezi?
- Dar cărțile scrise de tinerele de care
vorbește toată lumea?
- În ceea ce le privește, mă prefac un pic mai
mult că le citesc.
- Și eu la fel. Crezi că ăsta e un lucru rău?
- Nu, cred că e un soi de solidaritate între femei.”
Și un citat (din altă carte, Papagalul lui
Flaubert) “Cărțile spun: Ea a făcut asta pentru că. Viața
spune: Ea a făcut asta. Cărțile sunt cele în care ți se explică lucruri; în
viață, nu ți se explică de ce un lucru se întâmplă sau nu. Nu sunt deloc
surprins că unii oameni preferă cărțile.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu