Când cartea pe care ai scris-o pleacă în lume, tu nu mai exiști. În sensul în care puterea pe care o aveai pe când era manuscris, s-a năruit. Acum, cartea este propria sa stăpână, iar cititorii sunt îndreptățiți să le placă sau nu.
Renunțând, mai mult nevoit, la control,
înveți despre toleranță, în tușe pe care nici nu le bănuiai. Într-un mod
egoist, controlul revine la autor când află că munca sa este apreciată, aplaudată
sau promovată. Așa că m-am bucurat foarte tare să recapăt controlul (din
fericire, pentru carte, recăpătarea asta este de scurtă durată; și tot din
fericire, pentru mine, de data aceasta, am trăit de câteva ori bune anul acesta
recăpătarea de control), când am ascultat-o pe Aditi vorbind despre cel mai recent
roman, „Laura Rise-Deținută”.
Apoi, laudele s-au sendimentat și au făcut
loc unui alt sentiment, mult mai frumos și mai trainic. Recunoștința. Când
dragul tău de carte se oglindește în dragul altuia de carte, înțelegi că ești
înțeles. Și cine nu vrea să fie înțeles?!
Mulțumesc, Aditi, pentru cuvintele
frumoase despre carte și despre culisele vieții unei scriitoare!
În videoul de mai jos, o puteți asculta pe
Aditi vorbind despre cartea mea în intervalul 19:51 – 21:37.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu