Înțelepciune

Nu e nimic nou în asta – eu și sora mea am crescut mari cu proverbe.

De câte ori vorbesc la telefon cu ai mei, se mai strecoară vorbe de duh pe care ei mi le împărtășesc cu mândrie din înțelepciunea populară. Râd, adesea. Dar cel mai mult mi se umple sufletul de mândrie. Căci proverbele ăstea ajung să țină rol de haine, de acoperitoare când realitatea pare să se încăpățâneze să se arate urâtă și nedreaptă.

Las’ că la vară va fi cald și bine.

Aștept. Și sper, căci pe deasupra ai mei ne-au ținut mereu optimiste.

 

Și boul are limba lungă, dar face numai mu.

Nu te descuraja. Ce e mare e și el mic în ochii altora.

M-am pierdut

În fiecare râu pe care am vrut să-l trec

În fiecare ușă pe care am încercat-o și era închisă

Și atunci aștept până se mai duce din culoare

 

Poate ești un pește mare

Într-un lac mic

Dar asta nu înseamnă că ai câștigat

Căci un altul mai mare poate veni

Și vei fi pierdut 

În orice râu pe care vei încerca să-l treci

Iar orice pistol pe care l-ai ține în mână, s-ar descărca

Așa că aștept aici până când focul tragerilor se oprește

Și aștept până se mai duce din culoare