Cărțile acestea două constituie un vălătuc pe care îl desfaci cu grijă, nu pentru că ți-e impusă, ci îți impui tu să îl desfaci ușor, luând puțin câte puțin din fiecare experiență povestită, din fiecare concluzie ori întrebare și să te înfrunți, să te privești, să te întrebi și să te ierți.
Cititorii sunt martori ai unei disecții care este făcută într-o manieră
cumpătată, dar nu mai puțin dureroasă.
În „Rămâne-mi” avem intervenții ale Eului către Micul Eu. Doar cine n-a
trecut prin pierderi, suferință, depresii n-ar putea înțelege rolul lor
binefăcător și necesar.
Și pentru că orice aș scrie eu, mai convingătoare sunt textele din
carte, am ales două fragmente pentru fiecare dintre cele două cărți.
Fragment din „Întoarce-mă la mine”
„ ...
Cred că ăsta e lucrul pe care l-am înțeles în primii ani de terapie,
faptul că un lucru negativ nu trebuie și nu are voie să le anuleze pe cele
pozitive. Mi-a luat mult timp să înțeleg cât de mare poate fi impactul unei
acțiuni pe care o facem de cele mai multe ori fără să ne gândim înainte. Tu
când ai țipat la cineva ultima oară? Când te-ai răstit? I-ai zis vreunui om că
nu-l mai suporți, deși nu ăsta era adevărul? Eu, da.”
Fragment din „Rămâne-mi”
„ ...
Adevărul e că iubirea nu e niciodată o certitudine; e o luptă continuă între
ceea ce simțim și ceea ce gândim că ar trebui să simțim. E un pariu pe care îl
facem cu noi înșine, mizând pe iluzia că, de data aceasta, s-ar putea să fie
diferit. ”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu