Pe la finele lui 2010, am descoperit un extraordinar schechi cu Toma Caragiu. Nu știam pe atunci că aveam să strâng suficientă experiență cu lingăii (în cartea mea, categoria se numește Pupătorul) încât să-mi dea ghes să scriu o carte. Dar atunci am râs amar și m-am simțit răzbunată auzind despre Gârneață, cum probabil mulți cititori simt când citesc cartea mea ‚Corporația. Tipologii și ghid de supraviețuire’.
Toate-s vechi și nouă-s toate, cum se spune. Reascultând acum scheciul,
mi-am notat câteva fragmente, dar mai jos vă invit să-l ascultați pe
inegalabilul Toma vorbind despre alpinism:
Deși ai riscuri și ca
pom... mai vine unu’, mai te sapă... te sapă
și dacă nu ești pom.
Iară ședință și li li li și la la la și li li li!
Parcă nu-l știe că-i lingău. Îl știe, dar uite că-i merge. Mda, mai
merge, din păcate!
După ce am schimbat o părere, două, era să mă schimbe cu post cu tot.
A știut pe ce potecă s-apuce ca să ajungă într-o poieniță cu salarizare
maximă.
Cât despre stilul de a scrie, una dintre inspirațiile pentru carte a fost lectura cărții "O să vă cam usture" de Adam Kay.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu