Interesant

Și pe voi vă bântuie acest adjectiv? Îmi pare că astăzi nimic nu e demn de atenție dacă nu e prezentat așa.

Te întâlnești cu un prieten și îl întrebi cum a fost filmul la care știi că a mers. Interesant, indubitabil. O carte, o piesă de teatru, un joc, chiar și o melodie. Toate, interesante.

De acest interesant mă leagă o întâmplare hazoază petrecută acum un an.

Eram oarecum proaspăt sosită în sânul unei companii și îmi dădeam silința să mă pun la curent cu toate cele câte erau de făcut. În vizită, ne sosise cineva dintr-o altă țară și, după ce i-am indicat la care birou putea să lucreze liniștit, s-a cufundat cu dedicație în ecranul laptopului. Vreo oră-două, așa.

Noi, colegii, mai vorbeam între noi. Din când în când. La un moment dat, invitatul se ridică și își întoarce capul spre mine.

-        Cum îți place până acum ce faci? Poți să-mi povestești ce faci interesant acum?

Am reușit să bălmăjesc ceva, însă întrebarea mă lăsase ușor interzisă. Interesant? De ce interesant? Sau de ce doar interesant?

Invitatul a plecat la scurt timp după aceea, însă un coleg a vrut să mă inspire cu un posibil răspuns: ‘Trebuia să-i zici că lucrezi la lista de cumpărături’. Am râs. Maeștrii fiind de acolo cu toții în ironii, n-aveam cum să nu apreciem remarca lui.

Și, totuși, de ce interesant? Nu tot ce facem în viață se dovedește interesant. Uneori n-ai de ales și trebuie să faci lucruri puțin sau chiar deloc interesante. Dar asta nu înseamnă că nu crești, că nu înveți, că tocmai provocările pe care le ai făcând ceva mai puțin interesant te ajută să te dezvolți.

Și uite așa instig lumea să folosească și alte adjective. Interesant, nu?!