Se
spune că o carte bună e cea care te ajută să evadezi din prezentul tactil.
Citești, și cu fiecare cuvânt legătura ta cu narațiunea ajunge la un asemenea
nivel încât simți briza vântului ce-i trece prin părul personajului. Mai mult,
o carte bună e la fel cu un actor bun. Fiecare pagină este suspectată că și-a ‘jucat’
rolul credibil, dacă înțelegi și neînțelesul frământărilor personajelor. Povestirile Ludmilei Ulițkaia sunt actori
credibili. Și nu pentru că au urmat vreo școală fandosită. Ba din contră,
vorbesc simplu, deschis și sincer despre niște probleme și idei recurente. Este
mirajul acelei universalități la care toți avem acces, indiferent dacă ne dăm
seama de asta sau nu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu