De ce?

Fiecare acțiune are în spate o motivație.

Motivația din spatele scrierii cărții „Ce facem cu sănătatea (?/!)” e simplă. Îmi doresc ca oamenii să ia decizii informate, să ceară măcar o a doua opinie medicală și să se ferească de medicii samsari și jemanfișiști.

Ebook gratuit despre experiențe neplăcute la medic

Societatea românească a ajuns la o răscruce în ceea ce privește serviciile medicale. Și contrar discuțiilor mediatizate, problema nu o constituie doar numărul mare de medici care emigrează. Au apărut foarte mulți medici-samsari și medici-jemanfișiști, pe scurt medici care sunt interesați de profit și medici cărora nu le pasă. Iar asta are un impact negativ asupra stării de sănătate a populației. Cu o societate din ce în ce mai îmbătrânită, nu ne permitem ca situația să degenereze.

Ai avut experiențe neplăcute la medic? Și eu. Și alții. Le-am adunat într-o carte, ca să nu ne mai simțim singuri și să rămânem alerți cu privire la planurile de tratament recomandate.

De ce am scris această carte?

•       să încurajez oamenii să ceară măcar o a doua opinie când vine vorba despre un plan de tratament.

•       să cresc conștientizarea cu privire la faptul că unii medici nu au cele mai onorabile intenții atunci când recomandă anumite planuri de tratament.

 

Cartea în format PDF este disponibilă gratuit de astăzi. În limba română și engleză.

 

Structura cărții este următoarea:

- statistici globale și din Uniunea Europeană despre specialitățile medicale descrise în carte.

- specialități medicale – definiții și statistici din România, urmate de exemple de caz – dintre care menționez câteva, stomatologie, recuperare medicală, obstetrică și ginecologie, urologie, endocrinologie, oftalmologie, dar și clinici private (abonament pentru angajat).

- bibliografie – site-uri consultate.

 

Important!

Această carte nu oferă sfaturi medicale pentru niciuna dintre specialitățile menționate.

Nu este, de asemenea, nici ghid de tratament pentru probleme similare de sănătate pe care cititorii ar putea să le aibă.

 

Găsiți linkuri de descărcare mai jos.

Pentru limba română - https://drive.google.com/file/d/14pyKzVXNoBUyojqODcPaXzSrbQMJHZhe/view?usp=sharing

Pentru limba engleză - https://drive.google.com/file/d/1OlW8uFvcbh7LEGCHEJwWlyJla0OBzO8x/view?usp=sharing

Să vă fie de folos!

Râsul

În sezonul 4, episodul 7, Brenda din serialul „Tânărul Sheldon” povestește despre prima zi la școală a fiului ei, Billy - „de fiecare dată când profesoara de spaniolă spunea sí (da), Billy întreba ce să văd? (omofonie în limba engleză)”.

Iar concluzia ei a fost - „Dacă nu râd despre asta, voi plânge !”.  

 

Și așa și e. Cu multe lucruri putem da greș în viață sau unele situații pot avea o turnură complet neașteptată. Când te simți neputincios sau nu știi ce să faci, mai bine să râzi de situație decât să începi să plângi. 

Oricum, nu putem controla totul, dar putem râde. Iar râsul ne dă putere să mergem mai departe, să mai încercăm o dată, să nu ne lăsăm pradă disperării sau depresiei. Mi-amintesc că am citit undeva asta despre depresie și mi-a plăcut:

„ – Cum ții depresia la distanță?

- Râd. Când depresia vrea să se instaleze și vede că râd, crede că sunt prost, așa că mă lasă în pace și se duce la altcineva.

”

Timp

O replică pe care am auzit-o în serialul Întuneric (2017-2020) și care nu-mi dă pace.

„ ...

- De ce oamenii spun asta ? Mai avem timp. Cum poți avea timp când e clar că el te are pe tine? 

...”

Urme în zăpadă

Se spune că nimic nu rezistă o veșnicie. Și poate că așa și e, ce știu eu?!

Dar putem încerca. La fel cum cineva a încercat să-și lase amprenta mâinii pe zăpada așezată pe tulpina unui copac. Gest absolut futil, căci curând zăpada se va topi și nimic nu va rămâne în urmă. Dar poza aceasta rămâne. Sigur, nu o veșnicie, dar îi mai continuă un pic existența, chiar dacă sub o altă formă.

La fel cum continuă o amintire pe care tocmai ce mi-a dăruit-o, prin poveste, tata. Care și-a amintit că pe când aveam 3 sau 4 ani, am încăput toți patru (mama, tata, soră-mea și eu) pe o sanie de lemn. Acum, voi fi și eu păstrătoare a amintirii ăsteia, chiar dacă nu mi-o amintesc deloc, fiind prea mică. Am pus-o alături de o altă dragă amintire cu noi patru – la cinema, la filmul Doamna Doubtfire, cu care a început dragostea mea pentru Robbin Williams.

Să lăsăm urme!

 

P.S. Dragă, mulțumesc pentru urma asta.