În librării, la Cărturești

 

Până de curând cartea se găsea doar online în librăriile celor de la Cărturești. Dar acum se găsește și fizic. Soțul a găsit-o frumos așezată pe raft.

Gheorghe

 

Prima vedere

 

Cartea poate fi comandată de aici - https://www.edituraparalela45.ro/produs/corporatia-tipologii-si-ghid-de-supravietuire/

Corporația. Tipologii și ghid de supraviețuire – Emilia Muller

La job, cooperativa munca-n zadar nu e un concept deloc străin pentru mulți dintre noi. Un exemplu? Până-ți dă managerul OK-ul pe newsletterul pregătit, deja campaniile au expirat și trebuie să te apuci din nou de treabă. Sau refaci slide-uri in PowerPoint și (re)colorezi celule în Excel la cererea managerului până când afli că s-a renunțat la proiect. Bine, am dat mai mult de un exemplu.

Sunt bucuroasă să vă anunț publicarea cărții “Corporația. Tipologii și ghid de supraviețuire.” Am adunat aici povești de la interviuri, angajare, demisii și concedieri. Apoi, am împărțit colegi și șefi pe categorii, dar i-am vizat pe ăia care ne mănâncă sufletul și motivația la job.  Am inclus și sfaturi practice de supraviețuire în colaborarea cu anumite tipologii, dar și un lexicon de corporație.

Mai multe detalii găsiți accesând link-ul acesta – și puteți chiar răsfoi cartea.

Minunăție

Pe Bogdan Simion l-aș asculta non-stop – vorbind și cântând. 

Vorbește cu atât de multă pasiune despre muzică, despre instrumente, despre influențe, adăugând date istorice care te lasă cu gura căscată. 

Iar când începe să cânte, gata, ești transpus în altă lume. O lume în care carnea nu-ți mai aparține, căci joacă spiriduși nevăzuți țonțoroiu’ cu ea. Dar are grijă să te aducă blând la loc, de unde ai plecat, și apoi rămâi cu gândul fermecat de unde ai fost și știi că te vei îngriji să-l asculți din nou, să mergi iară în întâmpinarea minunăției.

Tangoul românesc în interbelic

 

Pregătire

Când primești pachet de acasă pentru grădina de pe balcon. 

Pentru cei nefamiliarizați cu tulcenismele, ciușcă înseamnă ardei iute.

Vlad dăinuie!

Și uite așa a mai trecut un an și mă gândeam ce text să pregătesc de citit din dragul de Vlad Mușatescu când, la o căutare pe internet, mi-a atras atenția o poză cu Vlad pe care n-am mai văzut-o. Apoi, am citit titlul și m-am bucurat foarte tare. Vlad dăinuie și pentru că unii oameni refuză să-l lase uitat.

Azi, cartea a ajuns la mine și am răsfoit-o emoționată. De abia aștept s-o citesc!

Dacă vreți și voi s-o citiți, găsiți aici mai multe informații.

 

Felicitări, domnule Dodo Niță! Și mulțumiri.

Circul din fața casei – Adrian Sângeorzan

Semnul că scriitura este bună îl primești când te simți în mijlocul acțiunii descrise, când simți mirosuri, când guști, când oftezi, când râzi, când plângi și speri și aștepți alături de personajele din carte. E un soi de misticism pe care cartea asta îl așterne în fața cititorului, care e liber dar în același timp vrăjit de magia cuvintelor. La fel cum va fi vrăjit de călătoria pe ceafa elefantului. De fapt, eu încă mă găsesc acolo și vă scriu, fermecată de lucrurile care au fost, sunt și vor fi, indiferent dacă spațiul le permite sau nu să aibă loc în același timp.

Iaca și câteva fragmente să vă îmbie la lectură:

“… Ambalajele erau pe vremea aceea mai importante decât conținutul... “

“M-am întors în vie și m-am întins lângă bunicul care dormea adânc ca toți țăranii. Sunt oameni care se culcă de cum se înnoptează și se scoală pe la 4, 5 dimineața sau atunci când Dumnezeu îi bate pe umăr. Am avut cele mai colorate vise și prin somn auzeam cum se coc strugurii.”

 

“… înainte de război fusese profesor de pantomime la Paris. O artă mai ciudată, în care oamenii se prefac că fac lucruri, mișcându-se atât de convingător, încât te conving că le fac cu adevărat. Dacă mă gândesc bine, unul ca el trebuia să fi ajuns de mult erou al muncii în lumea noastră... “

Problema timpului

O bătrânică trece zilnic pe strada mea, parcurgând-o de la un capăt la altul. Merge încet, făcând scurte opriri ori de câte ori este vreo poartă deschisă sau dacă e vreun trecător. Iar atunci întreabă: “cât e ceasul, mamă?”. Când primește răspunsul, dă din cap sau mulțumește și apoi își continuă drumul până la următoarea poartă sau trecător.

Când m-a oprit prima dată, chiar am crezut că avea nevoie să știe cât e ceasul. Acum, știu mai bine. Are nevoie de interacțiunea de care avem nevoie și noi cu disperare. Și poate a ajuns la concluzia că întrebând cât e ceasul nu are cum să deranjeze pe nimeni.

Astăzi am văzut-o din nou. S-a oprit și a întrebat vecinul. Vecinul i-a răspuns cu repeziciunea unuia căruia îi este adresată frecvent această întrebare, mai ales având în vedere că au mereu poarta deschisă și deci trebuie că-i întreabă zilnic. Dar totuși vecinul a răspuns pentru că uneori înțelegem fără să realizăm că un răspuns înseamnă mult mai mult, înseamnă să-i ajuți pe alții să-și continue drumul și arată bunătate, de care avem nevoie cu toții.

Întotdeauna

Bucurie

Cea mai mare bucurie a unui scriitor este să fie citit.

Romanul “Cusătoresele” s-a bucurat de curând de o prezentare în unul dintre cele mai recente videouri ale Alexandrei.

Scriitoarea așteaptă cu drag impresiile după lectură.