Pages

duminică, 27 noiembrie 2022

Oameni de treabă (2022)


După ce ai văzut filmul ‚Oameni de treabă’, rămâi ușor pe gânduri și te întrebi dacă ai înțeles toate simbolurile. Un lucru e cert, filmul începe și se termină cu o găină în prim plan care are ea mai multe simboluri, dar cel mai important este că reprezintă inocența și curajul de a lupta pentru ea.

Când la final Ilie, jucat admirabil de către Iulian Postelnicu, intră-n apă mi-am amintit de povestea despre blajini pe care o spusese mai înainte unui copil.

E foarte frumos suprinsă toată frământarea pe care o resimte Ilie când află că lucrurile și oamenii din satul în care lucrează drept șef de post de peste douăzeci de ani sunt diferite de cum le vedea el. Aș spune că nu e neapărat violența la care e martor un imbold, ci însăși felul în care se poziționează el față de lume. Și sunt câteva momente în film în care îl cunoaștem pe Ilie altfel decât ca pe un polițist, căci apare sublim de vulnerabil și uman.

Un umor negru face povestea mult mai credibilă, în același timp potențând gravitatea situațiilor. Dar curajul pare să fie un alt personaj, care-și ivește pe alocuri capul încercând să se afirme.

Mergeți să vedeți ‚Oameni de treabă’, atât vă spun.

joi, 24 noiembrie 2022

Nepot se duce la cor


Când mi-a spus ieri nepot că s-a înscris la cor, mi-a crescut inima-n piept de bucurie precum pâinea-n țest. Dar mi-am revenit rapid din emoții și i-am spus că dacă se performează undeva, e musai să mă cheme (să fac galerie, nu să cânt ... încă).

Și atunci nepot mă întreabă:

- Da' ce tu, Eme, m-ai chemat?

Și mi-a dat cu nt, cum se mai întâmplă uneori când nepot are replicile la el. Dar m-am regrupat rapid, și dacă nepot are dreptate... cât de târziu poate să fie să mă apuc de cor?!

miercuri, 16 noiembrie 2022

Teatru – Sidonia Drăgușanu


Această culegere de cinci piese de teatru scrise de Sidonia Drăgușanu au un farmec discret dar îmbietor. Piesele prezintă situații sau personaje universale, iar tonul mucalit din indicațiile de scenă transformă parcurgerea lor într-o experiență inedită.

Felul în care personajele se mișcă sau interacționează arată că Sidonia Drăgușanu a fost un fin cunoscător al spectacolului uman, cu tot ce are el mai bun sau mai rău. Deși piesele din volumul de față sunt prezentate drept comedii, firicele de mâhnire și neliniște apar din când în când, îmbiind la reflecție.

Mai jos găsiți un fragment din piesa “Jocul adevărului”:

 

Domnul Elefterescu (se plimbă prin cameră): Dumneata tot dai zor cu “adevărul”. Adevărul! Uite că adevărul mai mult încurcă decât descurcă. Cine m-a pus să te ascult?!

Valeriu (cu umor): Cine m-a pus pe mine să vă ascult?! Așa-mi trebuie! De mult sunt eu de părere că nu e bine să dai sfaturi nici când ți se cer. Dar nu știu cum dracu’ fac, că nu prea țin cont de părerea mea!